Ultimul drum spre poalele muntelui Tarki-Tau

Semne de carte și biblioteci

Rasul Gamzatov s-a născut la 8 septembrie 1923 în aulul avar Ţada, din Daghestan. Tatăl lui Gamzata Ţadasî a fost poet al poporului din Daghestan. În 1939, Rasul Gamyatov a absolvit şcoala pedagogică avară şi până în 1941 a lucrat învățător. Apoi, a fost angajat regizor de teatru, ziarist şi jurnalist radio. În 1950 obsolveşte Institutul de literatură “M. Gorki” din Moscova. A urmat diferite funcţii de stat. Este ales membru al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS. Scrierile sale evocă eroismul ostașilor din cel de-al Doilea Război Mondial, atmosfera locală a regiunilor caucaziene sau evenimente din epoca contemporană (1943: Dragoste înflăcărată și ură fierbinte;1950: Patria locuitorilor de munte; 1955: Primăvară daghestaneză; 1958: Locuitoarea munților;1968-1971: Daghestanul meu.

Rasul Gamyatov s-a stins din viaţă la 3 noiembrie 2003, în vârstă de 80 de ani. El a fost înmormântat într-un vechi cimitir musulman de la poalele muntelui Tarki -Tau, alături de soţia sa, Patimat, care i-a născut trei fete.

Тобой протянутую руку

Тобой протянутую руку
Боюсь в ладонях задержать.

Боюсь, испытывая муку
И слишком быстро отпускать.

И вновь тайком из странствий дальних
К тебе, единственной стремлюсь,
Боюсь я глаз твоих печальных,
Но и веселых глаз – боюсь.

Боюсь, когда сидишь весь вечер
Ты одинешенька - одна
Боюсь, с другим тебя замечу
Подумаю что не верна.

Боюсь: не все во мне ты видишь,
Боюсь: все видишь без труда,
Боюсь, что скоро замуж выйдешь,
Боюсь, не выйдешь никогда.

Боюсь я, слишком осторожный,
Тебя по имени назвать,
И боязно, что останешься
Ты безымянною опять.