Titlu

în dialog cu comunitatea

BIBLIOTECA OVIDIUS ÎŢI OFERĂ CE ARE MAI BUN: INFORMAŢIE UTILĂ, CELE MAI ATRACTIVE SPAŢII, BIBLIOTECARI CALIFICAŢI
VINO ŞI TE VEI CONVINGE!


Menu

duminică, 23 noiembrie 2014

Mery se declară George din cauza societăţii

 SEMNE DE CARTE ȘI BIBLIOTECI
Mary Anne (Mary Ann, Marian) Evans, AFTF29 mai bine cunoscută sub pseudonimul George Eliot (nascută la 22 noiembrie 1819)  a fost o romancieră din Anglia. Ea a fost una dintre scriitorii fruntași ai erei Victoriene, romanele ei fiind caracterizate de o analiză realistă a societății englezești provinciale din acea epocă.
Ea și-a ales un pseudonim bărbătesc pentru a fi sigură că operele sale vor fi luate în serios. Mery și-a ales un pseudonim bărbătesc, aidoma lui George Sand și altor scriitoare din epoca respectivă, deoarece femeile scriitoare nu aveau succes la public la fel ca bărbații. Până în perioada modernă, în care a trăit și a scris Virginia Woolf, ele au resimțit efectele acestor prejudecăți. Un alt factor a fost dorința de a-și apăra viața privată departe de atenția publică și de a preveni scandalurile care urmau să apară dacă va ieși la iveală relația sa cu George Henry Lewes, care era căsătorit pe atunci.
În 1880 George Eliot dă naștere bârfelor și controversiei măritându-se cu un bărbat mai tânăr decât ea cu douăzeci de ani și schimbându-și din nou numele, de această dată în Mary Anne Cross. Căsătoria legală l-a mulțumit, cel puțin, pe fratele ei Isaac, care îi trimite felicitări, aceasta după ce a rupt relațiile cu sora sa atunci când ea începuse să trăiască cu Lewes. Jown Cross era, mai degrabă, un tip schimbător și instabil. El a sărit de pe balconul hotelului în care ei locuiau în Grand Canal în Veneţia. Cuplul s-a mutat într-o casă nouă în Chelsea, dar Eliot se îmbolnăvește având o infecție a gâtului. Aceasta, în cuplu cu deficiența rinichilor care a afectat-o pentru ultimii doi ani, o duce pe Eliot la moarte în 22 decembrie 1880, la vârsta de 61 de ani şi este înmormântată la Londra.
De pe rafturile noastre: „Imposibila iubire” (București 1994); „Moara de pe floss” (București 1964)