Feodor Dostoievski s-a născut în Moscova la 11
noiembrie 1821 și a făcut cunoștință cu literatura de la o
vârstă fragedă, prin intermediul basmelor și legendelor scrise de autori ruși și
străini. Și-a pierdut
mama pe când avea numai 15 ani. A intrat la Institutul de Inginerie Militară
Nikolaiev din Sankt Petersburg la
insistențele unui tată autoritar. După absolvire, a lucrat ca inginer
proiectant, dar obișnuia să traducă cărți pentru a-și suplimenta fondurile. La
25 de ani are un succes uriaș cu primul
său roman, Oameni sărmani, și se face
remarcat de criticul și filozoful Vissarion Belinski.
La 28 de ani a fost condamnat la
patru ani de muncă silnică în Siberia,
din cauza implicării într-un grup de liberali utopiști, numit Cercul Petrașevski.
Atacurile sale de epilepsie s-au
instaurat pe fondul unor chinuitoare și continue tensiuni psihologice: o execuție
simulată, apoi niște ani grei de detenție, în care a fost terorizat de
comportamentul samavolnic al maiorului Krivțov. Ispășirea pedepsei a însemnat
pentru scriitor și o revelație în plan spiritual: redescoperirea
ortodoxismului. După eliberare, a fost obligat să se înroleze ca soldat, iar
apoi a lucrat ca scriitor și jurnalist. A întreprins mai multe călătorii în
Europa și a dezvoltat o dependență pentru jocurile de
noroc care l-a aruncat în brațele sărăciei. Pentru o vreme,
a trebuit să se umilească împrumutând bani de la cunoștințe sau amanetând
bunuri, dar în cele din urmă a devenit faimos datorită cărților sale. Spre sfârșitul
vieții a locuit la Sankt Petersburg și
a avut o orientare conservatoare, naționalist-ortodoxă și pro-țaristă.
Dostoievski a reprezentat o influență
principală pentru scriitori și gânditori ca Friedrich
Nietzsche,Franz Kafka, Sigmund Freud,
Jean-Paul Sartre sau Albert Camus. El s-a specializat în analiza stărilor
patologice ale minții (nebunia, crima sau suicidul), precum și în explorarea
unor procese extreme ca auto-distrugerea, umilirea, dominația tiranică, furia
ucigașă. Dostoievski este și precursorul unor idei moderne în literatură și
filozofie. Se consideră că ar fi părintele extențialismului,
în special datorită nuvelei Însemnări din
subterană, descrisă de Walter Kaufmann ca „cea mai bună uvertură
pentru existențialism scrisă vreodată”.
Dostoievski este, alături de Tolstoi, unul din principalii scriitori ce au aparținut vârstei de aur a literaturii ruse și unul din cei mai reprezentativi pentru cultura
Rusiei și a Europei ortodoxe. Lucrările lui
Dostoievski sunt traduse și comentate în 170 de limbi din întreaga lume; după
ele s-au realizat numeroase spectacole de teatru și filme celebre. Moare la 59
de ani
P.S. De pe raft: Opere în 2 volume (București, 1966); „Demonii”
(București, 1981); „Frații Karamazov” (București, 1986); „Idiotul” (Iași,
2011); Colecția Biblioteca „Adevărul” în 12 volume. Cărți în limba rusă: „Преступление и наказание"
(Москва, 1983); „Униженные и оскорбленные"
(Москва, 1983); В воспоминаниях совреьеников (Москва, 1990).
