Titlu

în dialog cu comunitatea

BIBLIOTECA OVIDIUS ÎŢI OFERĂ CE ARE MAI BUN: INFORMAŢIE UTILĂ, CELE MAI ATRACTIVE SPAŢII, BIBLIOTECARI CALIFICAŢI
VINO ŞI TE VEI CONVINGE!


Menu

joi, 22 septembrie 2016

Alice, asemeni lui Ianus...

Fiecare-și are o zi, doar a sa   

Prozatoarea Alice Botez s-a născut la 22 septembrie 1914 în orașul Sibiu. A făcut studii de logică și psihologie la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București (1933-1938). Și-a făcut debutul publicistic la 23 de ani. Între 1940 și 1942 susține cronica literară a cotidianului "Vremea". În 2001 i s-a publicat jurnalul sub numele Cartea realizărilor fantastice. A fost o bună prietenă cu Jani Acterian, autoarea Jurnalului unei fete greu de mulțumit, jurnal apărut postum.     

S-a stins din viață la 27 octombrie 1985 la București. Liviu Petrescu, în „Dicționarul Scriitorilor Români”, scrie despre Alice Botez:  „[ea] prezintă în proza sa, asemenea lui Ianus, o față dublă arătând o vie receptivitate pentru experimentele și căutarile prozei moderne.”    

 Din colecția bibliotecii noastre: „Eclipsa” (București, 1979) și „Emisfera de dor” (București, 1979).

Povestim despre mălai și toamnă



Noi și biblioteca

Povestirea de astăzi a fost creată de Aurel Scobioală, având la bază proverbul „Seamănă toamna mălai și ai mămăligă-n mai”. Dar, mai întâi, participanții au vorbit despre cartea „Vorba bună ne adună”, titlu care a dat generic pentru luna septembrie. Bibliotecara Lucia Bacaliuc le-a povestit copiilor despre acest generic și despre anotimpul toamna. Ei au aranjat literele decupate, obținând cuvântul-cheie al povestirii, adică „mălai”. Apoi, au lecturat povestirea „Seamănă toamna mălai...”. Participanții au întâlnit în text cuvinte noi, pe care le-au discutat cu bibliotecara. A urmat o aplicație: pe o foaie de hârtie au creat o atmosferă de toamnă, folosind boabe de porumb, au creat fluturi din frunze de diferite culori, au desenat Soarele. Nelipsită a fost și integrama tematică. Iar pentru acasă li s-a propus să formeze cuvinte din literele lexemului „toamnă”. Copiii s-au despărțit mult după ora 17.



miercuri, 21 septembrie 2016

Devorând cărțile bibliotecii, a apărut dorința de a scrie



Fiecare-și are o zi, doar a sa
Herbert George Wells, al patrulea și ultimul copil al lui Joseph Wells (proprietar de magazin și amator de cricket) și al soției sale Sarah Neal (fostă servitoare), s-a născut pe 21 septembrie 1866, la Atlas House. Familia sa făcea parte din clasa mijlocie inferioară. O moștenire le-a permis să achiziționeze un magazin de bibelouri, fără a fi o afacere prosperă. Joseph vindea batoane, mingi de cricket și alte echipamente la meciurile pe care le juca și primea o sumă incertă de bani.
Un eveniment important din copilăria micului Wells a fost un accident pe care l-a avut în 1874 și care l-a lăsat imobilizat la pat, având un picior rupt. Pentru a-și ocupa timpul a început să citească cărți aduse de tatăl său din biblioteca locală. A ajuns repede un devorator de lectură și astfel a căpătat și dorința de a scrie.
Din colecția bibliotecii noastre: Первые люди на Луне. Пища богов (Москва, 1987); Omul invizibil (Sibiu, 1991).

Ne vedem la bibliotecă să discutăm cum e „Când părinții nu-s acasă”


Noi și biblioteca


 
Astăzi copiii s-au întâlnit la  discuția-dezbatere „Peripețiile copiilor din urbe”, în baza cărții „Când părinții nu-s acasă” scrisă de Miroslava Metleaeva, pe care au lecturat-o pe parcursul anului. Participanții și-au expus părerile despre carte, au analizat subiectele povestirilor, eroii, faptele bune și cele ce ar fi putut fi evitate. Apoi au răspuns la 7 întrebări, pregătite de bibliotecari, despre conținutul cărții și tradiționala integramă tematică, care confirmă perceperea textelor lecturate. Participanții au creat cuvinte de la noțiunea „carte” și au desenat câte o copertă de carte preferată, prezentându-i conținutul. „Discuția-dezbatere a fost interesantă, spun copiii. Cărțile alese de Programul „Chișinăul citește” ne sunt pe plac”. Pe rafturi îi așteaptă alte și alte cărți care se cer lecturate și discutate. 

marți, 20 septembrie 2016

Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”



Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. I (pag. 52 - 54) de Iuliu A. Zanne,  București, 1885

NOPTE

1. Face noptea dzi și dziua nopte (P. Ispirescu).

Se dzice de acel cari, ducend o viață destrăbălată, petrec noptea și dziua se odihnesc.

2. Dziua fură/ noptea fură/ C'un ciolan de câne'n gură.

Se dzice de acel care negă chiar când îl prindzi cu mâna în sac.

3. Nu sciu noptea-i întunecosă ori poteca-i alunecosă, că înemerii la altă casă.

Se dzice ca pildă către acei cari prinși furând dzic că nu fură cu precugetare.

4. Lucru de nopte,el vede dziua și rîde.

Ne arată că noptea ne înșală (Golescu). Multe lucruri cari se pregătesc în taină și de la care așteptăm o mare isbândă adeseori au un sfîrșit miserabil.

5. Nopte cu sore nu s'a pomenit (Iord. Golescu).

Se dzice pentru cele peste fire împotriva.

6. Ține-te, Stane, că-i noptea mare.

Se dzice spre îndemn ca să luptăm cu putere.

7. Nu te prinde, Stane, că e noaptea mare.

Și se pot întempla la multe.

8. Mare e noptea, bun e Domnul (Iord. Golescu).

Se dzice spre mângâierea celor deznădejduiți.
9. Întru zadar te munceșci noptea dziua să o faci (Iord. Golescu).

Se dzice pentru cele peste putință.