Semne de carte și biblioteci
Johannes V.
Jensen s-a născut în 1873 la Forso în Himmerland (Iutlanda) în
familia unui medic veterinar. Studiază mai întâi medicina, dar o abandonează
curând pentru a se consacra literaturii. În primele sale romane (exemplu Einar
Elkar) descrie atmosfera bolnăvicioasă ce domnea în Danemarca - dar și în Europa -
sfârșitului de veac. Propria lui sănătate morală, influențată și de
frecventarea operei unor Whitman și Kipling, îl ridică însă deasupra acestui
climat în nuvelele care vor alcătui ciclurile succesive de Povestiri
din Himmerland, în care celebrează natura și locuitorii regiunii natale.
După lungi
peregrinări, mai întâi prin SUA în calitate de corespondent de presă
(1896) și Franța (1899), publică Renașterea
gotică, în care atribuie raselor "gotice", adică anglo-saxone și
germanice, meritul oricărui progres material și tehnic al omenirii.
Între 1902 și 1903 face
o călătorie în jurul lumii iar în 1913 un lung popas în Extremul Orient și, din
nou, în Statele Unite. Opera sa de căpetenie, marele ciclu romanesc cuprins sub
titlul global Lunga călătorie, este de fapt o istorie a umanității,
începând din epoca glaciară până la descoperirea Lumii Noi de către Columb și
vremurile progresului tehnic american. Reia aici teoriile rasiale și
evoluționiste (expuse dealtfel și în diverse eseuri, ca Estetica și
evoluția, Evoluția și morală), exaltând cuceririle pe care le-a
făcut umanitatea, nu datorită culturii, ci în pofida ei, și devenind, cum îl va
caracteriza critica, "unul dintre profeții industrialismului". Mai
scrie apoi și alte romane (printre care Gudrun), care apar
concomitent cu publicarea, în continuare, a povestirilor și legendelor din
Himmerland.
Adversar
fățiș al creștinismului, Johannes Jensen ar fi vrut să reînvie serbările epocii
păgâne, volumul său Anotimpuri cuprinzând și câteva cânturi
menite să substitue cânticele bisericești. Printre operele sale cele mai
originale se numără micile eseuri în proză reunite sub titlul Mituri,
din care nouă culegeri se succed între anii 1907 și 1940.
După ce,
între 1940 și 1943, în anii întunecoși ai războiului, Premiul Nobel pentru
literatură nu se atribuie, primul care va fi distins cu această supremă
recunoaștere internațională odată cu ivirea zorilor pacifici, în 1944, este
Johannes Jensen. Moare în 1950 la Copenhaga.
