Semne
de carte și biblioteci
S-a
născut în anul 1818, într-o familie de țărani iobagi din
satul Ciuciulata, județul Brașov, Transilvania. După 4 ani
petrecuți la Odorhei, Aron Pumnul își continuă studiile
la Blaj și la Cluj, unde absolvă cursurile de
filozofie. În 1843 este numit profesor de filozofie la
Blaj și în același an este trimis ca bursier la Institutul
teologic "Sfanta Barbara" din Viena.
La întoarcerea de la Viena în 1846 își reia activitatea
de profesor de filozofie la Blaj și devine colaborator al
lui Timotei Cipariu, alături de care ia parte la întemeierea
ziarelor: Organul
luminărei (1847,
devenit, în 1848, Organul
Naționale),
primul ziar românesc cu litere latine și Învățătorul
poporului (1848).
Ca
participant la Revoluția de la 1848-1849 din Transilvania,
Aron Pumnul a avut un rol mare ca mobilizator al primei adunări
populare din 18-30 aprilie care a precedat adunarea națională din
mai de pe Câmpia Libertății.
La
sfârșitul lunii noiembrie 1848, este numit prin concurs primul
profesor de limba și literatura română la liceul german
din Cernăuți, unde îl are elev pe Eminescu, care la moartea
lui scrie elegia "la
mormântul lui Aron Pumnul".
La scurt timp își reia activitatea publicistică în ziarul
"Bucovina", devenind redactorul parții românești.
Aron
Pumnul a fost adept al etimologismului ("Convorbiri între un
tată și fiul lui asupra limbei și literelor românești").
A
alcătuit prima antologie de literatură română ("Lepturariu
românesc", 5 vol., 1862 - 1865), fiind unul din întemeietorii
istoriei literare românești.
