SEMNE DE CARTE ȘI BIBLIOTECI
Fiul unor
burghezi extrem de înstăriți, Proust s-a născut în Auteul (în partea
sudică a Parisului, pe atunci un simplu sat din cel de-al XVI-lea arondisment)
în casa unchiului său, fratele mamei sale, exact la două luni după semnarea Tratatului
de la Frankfurt ce punea capăt Războiului Franco-Prusac. Nașterea
sa s-a produs în contextul social foarte violent al suprimăriiComunei din Paris,
și corespundea fazei de consolidare a Celei de a Treia Republici franceze. O
mare parte din materialul romanului În căutarea timpului pierdut privește
aceste schimbări, cu precădere declinul aristocrației și ridicarea burgheziei
care s-a produs în Franța exact în această perioadă istorică, ce mai este
cunoscută și sub denumirea de fin de siecle.
Tatăl lui
Proust, Achille Adrien Proust, era un faimos doctor și un epidemiolog,
profesor la Facultatea de Medicină, care s-a ocupat de studiul holerei, o boală
ce făcea ravagii în Europa și Asia. Fiind autorul a 20 de tratate de medicină,
epidemiologie și igienă, precum și a unui număr foarte mare de articole
medicale, a fost unul dintre modelele lui Proust. Jeanne Clemence Weil,
mama lui Proust și fiica unui evreu foarte bogat și cultivat, poseda o cultură
extrem de rafinată. Scrisorile păstrate de la ea demonstrează că avea un foarte
dezvoltat simț al umorului, stăpânea de asemenea limba engleză astfel încât
să-i transmită fiului abilitatea și dorința de a traduce în limba franceză
eseurile lui John Raskin).
La vârsta de
doar 9 ani Proust suferă de primul atac serios de astm, drept pentru care
întreaga sa familie îl consideră un copil bolnăvicios. Proust își petrece
vacanțele în satul Illiers care a devenit model, alături de unele
detalii preluate din casa unchiului său din Autueil, pentru orașul fictiv
"Combray", în care au loc majoritatea scenelor din romanul În
căutarea timpului pierdut.
În ciuda
sănătății sale precare, Proust a servit un an (1889-1890) drept soldat în armata
franceză, și a staționat la cazarma Coligny din Orleans, timp care i-a
oferit o altă locație pentru romanul său. Tânărul Proust a fost un diletant și
un monden cu trecere în saloanele aristocratice ale vremii, pe măsură ce
renumele său de scriitor s-a consolidat. Reputația sa de snob și de estet l-a
împiedicat să găsească un editor pentru primul roman al ciclului „În partea
dinspre Swann", printre cei care l-au refuzat numărându-se și Andre
Gide.
Proust era
foarte apropiat de mama sa, după cum stau mărturie și răspunsurile sale pe care
le-a dat la un chestionar în timpul liceului, chestionar care îi poartă de
altfel numele. Pentru a mai scăpa de insistențele tatălui său care-i recomanda
să lucreze, Proust a devenit bibliotecar voluntar la Bibliotheque Magazine în
vara anului 1896. După ce și-a luat concediu de odihnă, l-a prelungit până
când a fost dat afară, după câțiva ani. Nu a avut niciodată un loc de muncă
stabil și nu a părăsit niciodată apartamentul părinților săi (confirma
aceluiași biograf, Tadié).
Viața lui
Proust și cercul familiei sale s-au modificat brusc în primii ani ai secolului
XX. În februarie 1903 fratele lui Proust, Robert, s-a căsătorit și a plecat de
acasă. Tatăl său a murit în luna septembrie a aceluiași an. În final mama sa
avea să moară, spre disperarea totală a fiului ei, în septembrie 1905.
Proust a moștenit o sumă uriașă, în banii din zilele noastre aproximativ 6
millioane de dolari americani, un venit lunar de 15,000$. Cu toatea astea
starea lui de sănătate a continuat să se deterioreze.
Proust și-a
petrecut ultimii trei ani de viață închis în celebra sa cameră cu pereții din
dopuri de plută, și a lucrat zi și noapte la încheierea romanului său, rămas în
ciuda tuturor acestor eforturi, neterminat. A murit în 1922 din cauza
unei bronșite căpătate în timp ce vizita expoziția pictorului său olandez
preferat, Vermeer și este înmormântat în cimitirul Pere -
Lachaise din Paris.
P.S.
De pe raft: „În urma fetelor în floare”, 2 vol. (București, 1968); „Captiva”, 2
vol (București, 1971); „În căutarea timpului pierdut,1. Swann” (București,
2008, 2010).
