Semne de carte și
biblioteci
Născut la 3 octombrie 1895, într-o familie de țărani din satul
Constantinovo (astăzi Esenino), regiunea Riazan din Rusia,
Serghei Esenin a fost abandonat de părinții săi în copilărie și a trăit cu
bunicii. A început să scrie poezii la nouă ani. Copil-minune al literaturii, în 1912 s-a
mutat la Moscova, unde s-a întreținut muncind ca și corector la o
tipografie. În anul următor s-a înscris la Universitatea de Stat din
Moscova, unde a studiat un an și jumătate, ca student extern. În această
perioadă a scris poezii inspirate din folclorul rus și a devenit un apropiat al
poeților Alexandr Blok, Serghei Gorodetsky, Nicolai Kliuev și Andrei
Belâi. Esenin spunea că Belîi i-a dat înțelegerea formei, în timp ce Blok și
Kliuev l-au învățat lirica.
În 1915, el a publicat
prima sa carte de poezii. Prin poeziile
sale pătrunzătoare despre dragoste și despre viața simplă devenise unul dintre
cei mai populari poeți din vremea sa. Apoi, este înrolat în armată. Crezând că
revoluția va aduce o viață mai bună, a susținut-o pentru o perioadă scurtă,
dar, curând, a devenit dezamăgit și, uneori, chiar a criticat noul regim.
Dăruit cu frumusețe fizică și cu o personalitate romantică, s-a
îndrăgostit frecvent și, într-o perioadă scurtă, a fost căsătorit de cinci ori.
Prima dată, cu o colegă de la tipografie, Anna Izriadnova, cu care a avut un
fiu, Iuri, care a murit în timpul epurărilor staliniste din 1937, Într-un
lagăr de muncă din Gulag. În 1918, Esenin s-a căsătorit pentru a doua oară, cu
actrița Zinaida Raikin, cu carea avut o fiică, Tatiana, și un fiu,
Constantin.
În toamna anului 1921 a cunoscut-o pe dansatoarea americană
stabilită la Paris, Isidora Duncan., o femeie cu 17 ani mai în
vârstă, care nu vorbea rusa, iar el nu vorbea engleza. Au reușit să
comunice în limba franceză, căsătorindu-se la 2 mai 1922. Esenin și-a însoțit
noua și celebra soție într-un turneu prin Europa și SUA, dar, în acest
punct al vieții, dependența față de alcool scăpase de sub control. Adesea,
aflat sub influența alcoolului sau a drogurilor, în timpul unor crize
violente de furie, Esenin a distrus camere de hotel sau a provocat scandaluri
în restaurante, acțiuni care au avut parte de multă publicitate în presa lumii.
Căsnicia cu Isadora Duncan a durat doar o scurtă perioadă. În 1923, are o
relație cu actrița Augusta Miklașevskaia și se crede că s-ar fi căsătorit cu ea
printr-o ceremonie civilă de îndată ce a obținut divorțul de Isadora Duncan.
Relația lui Esenin cu Galina Benislavskaia s-a sfârșit tragic:
la un an după moartea lui, ea s-a sinucis la mormântul acestuia.
Comportamentul lui Esenin a devenit tot mai dezechilibrat și, în
același an, are un fiu, Alexandr, cu poeta Nadejda Volpin. Serghei Esenin
nu a apucat să-și cunoască acest fiu, dar Alexander Esenin-Volpin a
devenit un poet important și un activist în mișcarea dizidentă din URSS a
anilor 1960, alături de Andrei Saharov și de alții. După ce s-a
stabilit în Statele Unite, Esenin-Volpin a devenit un matematician respectat.
Ultimii doi ani din viața lui Esenin au fost plini de rătăciri
constante și comportament de alcoolic, dar a continuat să scrie opere poetice
de calitate. În primăvara lui 1925, un Serghei Esenin foarte aerian o
cunoaște și se căsătorește cu a cincea soție, Sofia Andreievna Tolstaia, o
nepoată a scriitorului Lev Tolstoi. Ea a încercat să îl ajute, dar Esenin
a suferit o criză mentală și a fost spitalizat vreme de o lună. Cu două zile
înaintea externării de Crăciun, și-a tăiat venele de la mână și a scris un poem
de adio, cu propriul sânge, după care s-a spânzurat de țevile de la încălzire
de pe tavanul unei camere a hotelului „Anglia” din Sankt-Petersburg..
Serghei Esenin este înhumat în Cimitirul Vagankovskoie din
Moscova. Mormântul său este marcat cu o sculptură din marmură albă.
Cu toate că a fost unul dintre poeții cei mai îndrăgiți ai
Rusiei și că a avut parte de funeralii îngrijite de stat, multe dintre
scrierile sale au fost interzise de către Kremlin în timpul
conducerilor lui Stalin și Hrușciov, dar, în 1966, operele sale
complete au fost republicate.
Poetul a fost tradus în limba română încă din anii '30, de către Zaharia
Stancu și Grigore Lesnea. Tălmăcirile lui Lesnea au rămas cunoscute ca fiind
unele dintre cele mai reușite traduceri românești din lirica universală. George
Călinescu a identificat influența lui Esenin printre poeții români Virgil
Carianopol, Zaharia Stancu, ,Vladimir Cavarnali, Grigore Lesnea,, chiar dacă,
în realitate, cel puțin un poet dintre cei enumerați mai sus (Carianopol)
fusese, de fapt, influențat deIlarie Voronc, un imagist puternic ca și Esenin.
În perioada postbelică, influența lui Esenin s-a resimțit în poeziile lui Mircea
Dinescu, ale lui Ioan Alexandru și ale lui Adrian Păunescu.
Toamna
Colo prin mărăcinișul dintre
râpi și ulmul ciung,
Toamna, iapa roaibă, paște,
scărpinându-și coama, lung.
Lângă malurile apei, pe tăpșanul gol
și ud,
Azi potcoavele-i albastre zăngănind
încet s-aud.
Vântul schivnic, furișându-și recea
vraiște de fum,
Macină frunzișul galben de pe
coșcovitul drum.
Și sărută blând pe creanga măceșului
spinos,
Rănile roșcate ale nevăzutului
Hristos.
P. S. Pe polițile bibliotecii noastre: Стихотворения
и поэмы (Москва, 1971); Стихотворения и поэмы (Москва, 1973);„Лебедушка”
(Москва, 1983); Избранное (Москва, 1986); Собрание сочинений в двух томах
(Москва, 1990-1991)); Scrieri alese. Versuri (Chișinău, 1990); Operă poetică în
2 volume (Chișinău 1999); „Albastră, sună o stea...” (Chișinău, 2000); Poezii alese (Târgoviște, 2008) etc.
