François Mauriac, un romancier de Premiul Nobel

Semne de carte și biblioteci

François Mauriac s-a născut la Bordeaux, la 11 octombrie 1885. Mediul familial, burghez și foarte catolic, ca și ambianța specifică de provincie meridională franceză îi vor marca puternic opera. Își face studiile la liceul din Bordeaux, vădind preferințe pronunțate pentru opera lui Pascal și Racine dar și pentru cea a unor poeți „moderni": Baudelaire, Mallarme, Verlaine, Francis Jammes. Devine licențiat al facultății de litere din Bordeaux). În 1913 se căsătorește cu Jeanne Lafon, împreună cu care va avea două fiice și doi fii. Îndată după izbucnirea primului război mondial, Mauriac este mobilizat ca infirmier (1914). Din 1916, începe să locuiască atât la Paris cât și în provincia natală, la domeniul Malagar. În urma publicării romanului Le Désert de l'amour (Pustiul dragostei, 1925), obține „Le Grand Prix du roman". În 1932 devine preșendinte al Societății Oamenilor de Litere din Franța. Este ales membru al Academiei franceze (1933). Aderă la Frontul Național al Scriitorilor. Devine laureat al Premiului Nobel (1952). Se manifestă în favoarea venirii la putere a generalului de Gaulle (1958). Se stinge din viață la Paris în 1 septembrie 1970. Peste 10 zile avea să împlinească 85 de ani.
P. S. Pe rafturile noastre: „Therese Desqueyroux”, „Cuibul de vipere” (București, 1967); „Un adolescent de altădată”, „Maltaverne” (București, 1974); „Un adolescent de altădată”, „Maltaverne” (București, 1993); „Genitrix”, „Pustiul dragostei”, „Misterul frontenac” (Iași, 2003); „Cuibul de vipere”, „Genitrix” (Iași, 2009).