Semne de carte și
biblioteci
Jacques Anatole François Thibault s-a născut la 16 aprilie
1844, la Paris ca fiu al unui librar erudit, care-l inițiază în meseria sa
îndreptându-l totodată către studii umaniste. Devine absolvent al Colegiului
Stanislas din Paris, perioadă în care colaborează la Bulletin du
bouquiniste și la Le Chasseur bibliographe.
Autor de poeme de dragoste inspirate de iubirea sa
nefericită pentru actrița Élise Devoyod. Îl cunoaște pe editorul Lemerre,
adevărat mecena al poeților parizieni. Devine lector la editura acestuia.
În 1870 este mobilizat în garda
națională. Sub diferite pseudonime, publică versuri, articole, pastișe. Își
face debutul editorial cu eseul Alfred de Vigny (1868) sub semnătura
Anatole France.
Apare primul său roman Le Crime de Sylvestre Bonnard
(Crima lui Sylvestre Bonnard) (1881), premiat de Academia franceză. Începe să
frecventeze saloanele doamnelor de Loynes și Arman de Caillavet (1883). În
același an are loc întâlnirea sa cu Renan.
În 1890, își dă demisia din postul de bibliotecar la Senat. Este anul când are loc întâlnirea sa cu
Charles Maurras și când publică romanul Thais. Călătorește, împreună cu
doamna de Caillavet, în Italia (1893), divorțând de Marie-Valérie Guérin de
Sauville, cu care se căsătorise în 1877. Apare Le Lys rouge (Crinul
roșu, 1894).
Anatole France este ales membru al Academiei franceze.
Este o perioadă în care scriitorul călătorește mult în Italia, Belgia, Olanda,
Germania, Grecia (1895, 1896, 1898). Se stinge din viață la 12 octombrie 1924, la vârsta
înaintată de 80 de ani.
P. S La „Ovidius”: „Spre timpuri mai bune”
(București, 1948); „ Pe piatra albă” (București, 19??); „La umbra ulmului.”,
„Manechinul de nuiele” (București, 1958); „Cartea prietenului meu” (București,
1960); „Crima lui Sylvestre Bonnard (București, 1963) Povestiri (București,
1963); „Istorie contemporană” (București, 1965);„ „ Crinul roșu” (București,
1967); „Ospătăria la regina Pedauqui” (București, 1968); „Grădina lui Epicur”
(Cluj-Napoca, 1983); „Thais” (Timișoara, 1991); „Crima lui Sylvestre Bonnard
(Timișoara, 1991) „Crima lui Sylvestre Bonnard ”(Brașov, 1991); „Thais”
(București, 1992); „Cele șapte neveste ale lui Barbă Albastră” (Sibiu, 1992); „Insula
pinguinilor” (București, 2010).
