Semne de carte și biblioteci
Oscar
Wilde a fost fiul unui medic irlandez. Tatăl sau, Sir Wiliam Wilde, doctor
specialist în boli de ochi și urechi, anticar și scriitor, mai avea trei copii
dintr-o primă relație. Mama sa, Jane
Francesca Elgee, era poetă (scria poeme revoluționare sub pseudonimul Speranza) și jurnalistă.
În timpul școlii, Oscar a excelat în studiul clasicilor, la limba greacă și la
desen, câștigând numeroase premii și burse de studiu. După studii strălucite la
Trinity College din Dublin, audiază prelegerile deesteticale lui John Ruskin la Universitatea din
Oxford, unde se distinge și prin gusturile sale rafinate, îmbrăcămintea
elegantă și stilul dandy de viață. După absolvire, în 1878, se mută la Londra.
În același an, primește premiul „Newdigate” pentru
poezie și inițiază mișcarea „Artă pentru Artă”, prin care dezvoltă teoria sa
asupra estetismului. În 1882 publică prima sa culegere de versuri, în privința căreia criticii nu
au căzut de acord. Urmează o perioadă în care ține o lungă serie de prelegeri
de estetică în SUA și Canada, o alta în care Wilde locuiește pentru o scurtă
perioadă la Paris, după care își încheie șirul de conferinte în Marea Britanie.
Următorii șase ani reprezintă apogeul de creație al irlandezului. Poveștile
pentru copii, piesele de teatru și mai ales „Portretul lui Dorian Gray” îi aduc
lui Oscar Wilde, pe lângă niște citații în tribunale, și mult dorita faimă.
În 1884 se căsătorește cu Constance Lloid, cu care are
doi fii: Cyril și Vyvyan În 1886, Wilde are prima relație homosexuală cu tânărul Robbie
Ross (la moartea acestuia din urmă, în 1918, cenușa sa va fi înhumată în
mormântul lui Oscar Wilde).
Declinul său începe în vara lui 1891, când Oscar îl
întâlnește în curând, cei doi devin iubiți și de nedespărțit până la arestarea
lui Wilde, patru ani mai târziu, când după acuzarea de homosexualitate (pe
atunci ilegală în Anglia) va fi condamnat la închisoare. Ostil filosofiei și
convențiilor morale ale epocii victoriene, Oscar Wilde duce o viață de ostentație
cinică și de scandal, afișându-și public relația sa homosexuală, ceea ce îi atrage
în 1895 o condamnare penală de doi ani închisoare pentru ultragiu la
moralitatea publică.
Între timp soția și copiii îl părăsesc și îsi schimbă
numele în „Holland”. După eliberare, ruinat financiar de luxoasa relație cu
Bosie (Lordul Douglas) și căzut în dizgrație, Wilde mai trăiește încă trei ani,
cutreierând Europa și locuind în hoteluri ieftine.
Ultima parte a condamnării o ispășește în închisoarea din
Reading și va face obiectul unei celebre balade. Eliberat în 1897, se stabilește
în Franța, unde-și sfârșește viața în uitare și singurătate. Își găsește sfârșitul
la Paris pe 30 noiembrie 1900, după o meningită, ce se instalase pe fondul unei
infecții puternice la o ureche. Este înmormântat în cimitirul
Pere - Lashaise din Paris
P S. Raftul bibliotecii noastre: „Prințul fericit” (Chișinău,
1992); „Prințul fericit și alte povești” (București, 2008); „Portretul lui Dorian
Gray” (București, 2011); „Portretul lui Dorian Gray” (Chișinău, 2012).
