Semne de carte și biblioteci
Elfriede Jelinek s-a născut la 20 octombrie1946 în orașul
Muzzuschlag. Mama sa Olga, născută Buchner, provine dintr-o familie a
marei burghezii vieneze. Tatăl ei, Fridrich Jelinec, de origine
ceho-ebraică, decedat în 1969, a fost chimist. După absolvirea
gimnaziului, Elfriede s-a înscris la conservatorul din Viena, unde
studiază la început pianul și compoziția, mai târziu arta teatrală și istoria
artei. În 1967 este nevoită să întrerupă studiul din cauza unor
tulburări psihice cu stări anxioase și tendință la izolare.
În tradiția unei grupe vieneze, Elfriede Jelinek nu
folosea la început majusculele, scria numai cu litere mici. În 1968 scrie
primul său roman intitulat bukolit, pe care însă îl publică abia
în 1979. În anul 1974 aderă la partidul comunist austriac și se
angajează în activitatea propagandistică, pentru ca în 1991 să se
retragă din partid. Este căsătorită cu Gottfried Hungsberg, compozitor de
muzică pentru filme
Elfriede Jelinek înregistrează primul succes literar cu
romanul Die liebhaberinnen (Amantele), apărut În 1975,
o caricatură marxist-feministă a romanelor de colportaj. Urmează o serie de
piese de teatru și romane, caracterizate printr-un stil agresiv și
non-conformist, care provoacă o reacție ostilă din partea publicului și a
criticii. Jelinek rămâne până în prezent o scriitoare controversată, în centrul
polemicilor și al dezbaterilor sociale, totdeauna de actualitate. La aflarea
atribuirii premiului Nobel pentru literatură a exclamat: „Mă bucur, desigur,
dar mă simt mai degrabă înfricoșată". A decis să nu participe la
festivitatea din Stockholm de decernare a premiului, întrucât nu se
simte în stare să suporte ca persoană toate obligațiile ceremoniilor oficiale: „M-aș
simți amenințată acolo".
P.S. De pe polița de cărți a bibliotecii: Romanul
„Amantele”
