Semne de carte și biblioteci
În
ultimii ani de viață Sadoveanu suferă un infarct care îi afectează vorbirea și
îl lasă aproape orb. Este îngrijit de o echipă de medici. Familia Sadoveanu se
retrage în zona Neamțului, locuind într-o vilă
După moartea soțului ei, Valeria Sadoveanu s-a stabilit
în apropierea Mănăstirii Văratec, unde a organizat un cerc literar informal și
un grup ortodox de rugăciune, la care au luat parte istoricul literar Zoe
Dumitrescu-Busulenga și poeta Ștefana Velisar-Teodoreanu, dedicându-și viața
apărării comunității de călugărițe. Ea a mai trăit timp de 30 de ani după
moartea soțului ei, Mihail Sadoveanu.
P. S. Cărți în bibliotecă: „ „Strada Lăpușneanu”;
„Venea o moară pe Siret” (București, 1970); „Strada Lăpușneanu”, „Oameni din
lună”, „Morminte” (București, 1978);
„Nopțile de sânziene” (București, 1979);
Daim” (București, 1980); „Nunta doamnei Ruxanda”, „Nicoară Potcoavă”
(București, 1980); „Oameni și locuri” (București, 1982); „Nicoară Potcoavă
(București, 1984); „Creanga de aur” (Iași, 1986); Povestiri și nuvele (București,
1988); „Hanul Ancuței” (București,
1992); „Întâia iubire”, „Duduia
Margareta” (București, 1992); „Istorii
de dragoste” (Iași, 1994); „Țara de dincolo de negură” , „Ostrovul lupilor”
(București, 1996); „Nada florilor”
(București, 1999); „Divanul persian” (București, 2001) „Zodia Cancerului sau
vremea Ducăi Vodă (București, 2001); „Baltagul” (Chișinău, 2003); „Măria-sa,
puiul pădurii (București, 2003); Opere
alese 4 volume (Chișinău, 2003); „Baltagul” (București, 2004); „Ochi de urs” (Iași, 2004); „Viața lui Ștefan
cel Mare (Chișinău, 2004); „Domnu Trandafir și alte povești și povestiri alese
pentru copii” (Iași, 2004); „Șoimii” (București, 2006).
