Datini, sărbători
Se spune că odată,
Soarele a coborât pe Pământ, într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un
zmeu l-a pândit şi l-a răpit, închizându-l într-o temniţă. Lumea s-a întristat,
păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau.
Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânăr voinic s-a
hotărât să salveze soarele. Atunci, mai mulţi pământeni au hotărât să-l conducă
pe tânăr şi, astfel, i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l învingă pe
zmeu. Drumul tânărului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. Zile
întregi s-au înfruntat voinicul şi zmeul, până când zmeul a fost doborât.
Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer
înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar
viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele din răni i s-a scurs în zăpadă.
Pe când acesta se stingea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii
primăverii. De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu.
Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă
dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului.
Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu