Miron Costin, cel care a continuat Letopisețul lui Ureche

File vechi de calendar chișinăuian

Născut la 30 martie, Miron Costin este cel mai erudit dintre cronicarii moldoveni, cunoscător al culturii greco-latine și a limbilor greacă și latină. Ca și înăintașul său, pribegește împreună cu familia în Polonia și va studia la colegiul din Bàr. Îsi construiește o cultură solidă și, când va reveni în Moldova, va scrie Letopisețul de unde l-a lăsat Grigore Ureche. Dacă acesta excela în arta portretului, Miron Costin excelează în arta descrierii. O astfel de descriere apare în cronică atunci când cronicarul prezintă o invazie de lăcuste în timp ce mergea înspre colegiu. Susține și el ideile despre etnogeneza și narează implicat comentând, întrebându-se, argumentând. Jumătate de cronică prezintă elemente trăite de cronicar. A avut o viață grea, zbuciumată pentru că în cei 65 de ani de viață s-au perindat 22 de domnii. Moare decapitat de Constantin Cantemir fiind acuzat de uneltiri impotriva domniei.

        Pentru că nu a avut timp în cronica sa să voarbească despre primul descălecat, va scrie o operă aparte intitulată "De neamul moldovenilor din ce tară au ieșit strămoșii lor". Este o operă în care cronicarul, dintr-un adânc sentiment de patriotism se va ridica cu argumente puternice împotriva celor trei copiști ai cronicii lui Grigore Ureche care negau originea nobilă a neamului nostru, afirmând că românii s-ar trage din "tâlharii aduși de Traian de la Roma". De o deosebită importanță este "Predoslovia" așezată în fruntea acestei lucrări. Această prefață este defapt o mărturie dramatică a unui cărturar patriot care n-a putut suporta ocarile aduse acestui neam. Texul capătă caracter polemic și pe alocuri accente pamfletare. Această scriere, pornită din sentimente nobile, reprezintă defapt zbuciumul unei conștiințe care cunoaște indoiala, teama, mâhnirea și durerea, admirația, indignare si disprețul. Și el își asuma responsabilitatea celor scrise știind că va fi judecat de posteritate.

        Pe langă cele două opere, a mai scris și un număr însemnat de lucrări istorice și poeme în limba română si polonă.

Din colecția Bibliotecii „Ovidius”: Opere (București, 1958); „Литописецул Цэрий Молдовей де ла Арон-Водэ ынкоаче" (Кишинэу,1972); „Letopisețul Țării Moldovei. De neamul moldovenilor” (București, 1984); Опере (Кишинэу, 1989).