Roșu și negru din viața lui Stendhal

Oglinzi obscure

Reîntors la Paris, aproape ruinat după decesul tatălui său, Stendhal începe să frecventeze saloanele literare, își înființează propriul cenaclu și are chiar un discipol în persoana lui Prosper Merimee. El scrie pentru publicații periodice, publică primul său roman, Armance, urmat în 1830 de Roșu și Negru, influențat în parte de Revoluția din iulie 1830, acest al doilea roman obținând un important succes. După revoluție, este numit consul la Civitavecchia, în Italia.

La Civitavecchia, scriitorul se plictisește și face dese călătorii, nereușind să încheie operele începute (Amintirile unui egoist, Lucien Leuyen...). După ce termină ultima sa capodoperă, Mânăstirea din Parma, în 1839, Stendhal moare de o criză cardiacă în noaptea de 22 spre 23 martie 1842 și este înmormântat în Cimitrirul Montmartre din Paris, abia înmplinind 59 de ani.

Din colecția bibliotecii noastre: „Lucien Leuwen” (București, 1962); Красное и черное (Кишинев, 1977); „Viața lui Henry Brulard. Amintiri egoiste”, 2 vol. (București, 1989); „Mănăstirea din Parma” (București, 1992); „Napoleon” (Craiova, 1994); „Mănăstirea din Parma” (București, (2004); „Roșu și negru” (București, 2009).