Un epigon al lui Mihai Eminescu

Semne de carte și biblioteci

Traian Demetrescu, pe numele său complet Traian Rafael Radu Demetrescu, cu pseudonimul literar Tradem, care semna ocazional și Traian Demetrescu-Tradem s-a născut în toamna anului 1866, la Craiova și a fost un poet pre-simbolist minor, considerat de critici un epigon al lui Mihai Eminescu. Traian a fost al doilea copil, din cei șapte, ai părinților săi Radu Dumitru și Ioana Anica. După terminarea cursului primar s-a înscris la clasa I a Liceului Carol I din Craiova, pentru anul școlar 1879-1880. Traian Demetrescu a scris versuri încă de când era elev. În anul 1883, a publicat în revista „Literatorul”, editată de Alexandru Macedonski, câteva poezii, printre care „Meditațiune”, „Bătrânețe”, „Plânsul fericirii”, „Nenorocire”. Primul volum de versuri al lui Traian Demetrescu, apărut sub pseudonimul, Tradem, a fost prefațat tot de mentorul său, Alexandru Macedonski. A citit poezii la cenaclul lui Titu Maiorescu și a publicat în revista Convorbiri literare, cu orientare socialistă. Este autorul poemului Corbii, citat de George Bacovia: „trec corbii poetului Tradem”. A recunoscut printre primii valoarea lui Mihai Eminescu pe care îl caracteriza într-un vers tu dulce-al poeziei Crist. După anul 1890 s-a stabilit la București unde a avut diverse colaborări cu presa din capitală. Bolnav de tuberculoză, a fost nevoit să se întoarcă la Craiova, unde a murit la nici 30 de ani, în ziua de 17 aprilie. La Craiova, pe strada Traian Demetrescu nr. 13, se găsește Casa Memorială Traian Demetrescu, în care sunt expuse obiecte care au aparținut scriitorului.

P.S. Pe poliți de bibliotecă: Opere alese (București, 1951); Iubita. Cum iubim (Craiova, 1992).

Flori se seră

Sunt flori uitate întro seră,

            Cum într-un suflet tris şi gol

Rămân speranţele din urmă

            Din risipitul stol...

Nici o femeie nu le-atinge,

Deşi au cel mai blând parfum,

Nici cel puţin nu le omoară

            În pagini de album.

Când umbre din apus, prin geamuri,

În jurul lor sfios se strâng,

Par nişte ochi ascunşi de lume,

            Ce-n taina serei plâng...