Titlu

în dialog cu comunitatea

BIBLIOTECA OVIDIUS ÎŢI OFERĂ CE ARE MAI BUN: INFORMAŢIE UTILĂ, CELE MAI ATRACTIVE SPAŢII, BIBLIOTECARI CALIFICAŢI
VINO ŞI TE VEI CONVINGE!


Menu

luni, 27 aprilie 2015

Arhitectul unei biblioteci universale

Semne de carte și biblioteci
Ion Heliade-Rădulescu se naște în prima săptămână 1802 la Târgoviște și a fost un scriitorfilolog și om politic român, membru fondator al Academiei Române și primul său președinte, considerat cel mai important ctitor din cultură română prepașoptistă.
Se naște la Târgoviște, fiul lui Ilie Rădulescu și al Eufrosinei Danielopol, de origine macedoneană. Ajuns la București, învață românește după cărțile populare.
După obiceiul și în spiritul vremii, Ion Heliade Rădulescu învață limba greacă, înainte de a învăța să citească românește din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. Negruzzi, în Moldova). În 1818, el devine elevul lui Gheorghe Lazăr, căruia îi va urma la conducerea școlii de la "Sfântul Sava". Este membru activ al asociaților culturale din epocă: Societatea Literară (din 1827),Societatea Filarmonică (din 1833), întemeietor al presei din Țara Românească: Curierul Românesc (1829) și Curierul de ambe sexe (1837), tipograf, editor, poet, prozator, critic. În 1846, Heliade propune planul unei "biblioteci universale", menită să înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare, istorice, filozofice ale tuturor timpurilor, întreprindere uriașă, ce depășea cu mult chiar puterile unei generații, oricât de ambițioase.
Se stinge din viață la 27 aprilie 1872, în vârstă de 70 de ani și este înmormântat la București.
P.S. De pe rafturile noastre: Poezii Proză (București, 1977); Versuri (București, 1986).
Un buchet de mireasă

Ce doruri ies din ochii-ţi prin raza lor senină
Ce fulgeră şi-ncântă uimita mea vedere?... 
Prin gene-ţi se strecoară o rouă cristalină
Şi cade p-a mea frunte, p-aprinsa mea durere.

Dar nu-mi alină focul, mai tare se încinde...
Să fug, să fugi, Marie, căci flacăra-mi profană 
Te-ajunge şi păleşte fiinţa-ţi diafană; 
Fereşte-te de mine, de focul ce m-aprinde.

Vezi îns-a mele lacrămi şi ruga mea ascultă: 
Buchetul de mireasă să-l faci cu mâna ta, 
Pe sânul tău îl pune, ş-alege cât de multă 
Plăpândă simţitivă ş-un trist nu-mă-uita.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu