Poetul din celulă

Semne de carte și biblioteci

Radu Demetrescu-Gyr s-a nascut în anul 1905 la Câmpulung-Muscel. Licentiat în Litere, a debutat în anul 1924 odată cu aparitia volumului Liniști de schituri, volum care s-a bucurat de o mare apreciere, atât în rândul publicului cât si al criticii românești. Colaborator statornic în perioada după debut la revista Universul literar și apoi la alte reviste literare de formație naționalistă (Gândirea, Gând Românesc, Sfarmă-Piatră, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeană și altele, precum și la ziarele: Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul Studentesc etc.), Radu Gyr a publicat numeroase articole, studii literare si poezii.  Membru de seamă al Mișcării Legionare, Comandant Legionar si șef al regiunii Oltenia. Conferentiar la Facultatea de Litere si Filosofie din București. Este autorul versurilor cântecelor Sfânta Tinerețe Legionară, Imnul Mota-Marin, Imnul Muncitorilor.  Laureat al mai multor premii ale Societații Scriitorilor Români si ale Academiei Române. În 1940, pe timpul guvernării legionare a fost director general al teatrelor. În aceasta calitate ia initiativa înfiintării Teatrului Evreiesc. 

Dupa detenția de sub regimul lui Carol al II-lea este închis și de Antonescu, apoi este eliberat si trimis spre „reabilitare“ în batalioanele de la Sărata. În 1945, regimul comunist îl încadrează în „lotul ziariștilor“ si îl condamnă la 12 ani. Revine acasă în 1956, dar după doi ani este din nou arestat și condamnat la moarte pentru poezia Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane! Sub regimul comunist a executat aproape 16 ani de detenție. A suferit chinuri inimaginabile în închisoarea Aiud, cu un regim de celulă aspră. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatită, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical. Cărturarul Radu Gyr a lasat în urmă o operă poetică de valoare unică, la care se alătură o mulțime de studii și eseuri critice, răspândite în periodicele românești de-a lungul anilor și care, desigur, vor fi publicate într-un viitor volum antologic. A trecut în vesnicie în anul 1975. 

P.S. Din colecția bibliotecii: Calendarul meu (Constanța, 1996); Voinicul Argeș și balaurul cu șapte capete (Constanța, 1997); Zâna Munților (Constanța, 1997); Capra cu trei iezi (Constanța, 1997); Fata Babei și Fata Moșneagului (Constanța, 1997); Punguța cu doi bani (Constanța, 1997); Baba Cloanța Cotoroanța (Constanța, 1997); Sandu, Sanda și Lăbuș (Constanța, 1998); Bimbirică automobilist (Constanța, 1998); Muțunache răzbună pe urs (Constanța, 1998); Bimbirică în lună (Constanța, 1998); Bibliotecă Aviator (Constanța, 1998); Crucea din stepă (Constanța, 1998); Era o casă albă (Constanța, 2000); Balade (București, 2006). 

Baladă 

Rămas bun, de-acum, frățân de cruce.

Vei porni spre țara ta de lut.

Eu prin săbiile zării mă voi duce,

Vânturi mari să-mi iasă la răscruce,

să-mi dea apa lor amară de băut.

Dacă într-o zi o să se vadă

vultur de argint pe cer lucind,

scoate-ți straiul tău de nun din ladă,

pune-ți zările la coapsă ca o spadă

și să vii la nunta-mi de zăpadă,

în dumineca mea albă de argint.

Pajuri negre însă de-or să sboare, 

să-nțelegi că ochii mi-au furat

să mi-i ducă-n stele rotitoare,

și ca fruntea mea, rapită-n ghiare,

peste vârfuri de paduri tot mai răsare,

ca un ciob de lună-nsângerat.