Titlu

în dialog cu comunitatea

BIBLIOTECA OVIDIUS ÎŢI OFERĂ CE ARE MAI BUN: INFORMAŢIE UTILĂ, CELE MAI ATRACTIVE SPAŢII, BIBLIOTECARI CALIFICAŢI
VINO ŞI TE VEI CONVINGE!


Menu

miercuri, 15 aprilie 2015

Bibliotecarul din Senat

Semne de carte și biblioteci
Jacques Anatole François Thibault s-a născut la 16 aprilie 1844, la Paris ca fiu al unui librar erudit, care-l inițiază în meseria sa îndreptându-l totodată către studii umaniste. Devine absolvent al Colegiului Stanislas din Paris, perioada în care colaborează la Bulletin du bouquiniste și la Le Chasseur bibliographeAutor de poeme de dragoste inspirate de iubirea sa nefericită pentru actrița Élise Devoyod, (1885, îl cunoaște pe editorul Lemerre, adevărat mecena al poeților parizieni. Devine lector la editura acestuia (1869).Este mobilizat în garda națională (1870). Sub diferite pseudonime, publică versuri, articole, pastișe. Își face debutul editorial cu eseul Alfred de Vigny (1868). Sub semnatura Anatole France, publică la Lemerre volumul de poezii Poèmes dorés (Poeme aurite) în anul 1873. Înlătură din culegerea de versuri Le Parnasse contemporain publicată de editura Lemerre în 1875, poeziile lui Verlaine, Mallarmé, Charles Cros. Devine bibliotecar la Senat (1876). Apare primul său roman Le Crime de Sylvestre Bonnard (Crima lui Sylvestre Bonnard) (1881), premiat de Academia franceză. Începe să frecventeze saloanele doamnelor de Loynes și Arman de Caillavet (1883). În același an are loc întalnirea sa cu Renan. În anul 1884 este reprezentată piesa Noces corinthiennes (Nunta din Corint). Devine director al revistei Les Lettres et les Arts (1885) și cronicar al revistei Le Temps (1887), calitate în care va face elogiul lui Zola (1892). În 1890, își dă demisia din postul de bibliotecar la Senat. Este anul când are loc întâlnirea sa cu Charles Maurras și când publică romanul Thaïs. Calatorește, impreună cu doamna de Caillavet, în Italia (1893), divorțând de Marie-Valérie Guérin de Sauville, cu care se căsătorise în 1877. Apare Le Lys rouge (Crinul roșu, 1894). Anatole France este ales membru al Academiei franceze. Este o perioadă în care scriitorul călătorește mult în Italia, Belgia, Olanda, Germania, Grecia (1895, 1896, 1898). Octagenarul Anatole France moare la Tours în toamna anului 1924.
P.S. Cărți din colecție: La umbra ulmului. Manechinul de nuiele (București, 1958); Insula pinguinilor (București, 1959); Cartea prietenului meu (București, 1960); Povestiri (București, 1963); Crinul roșu (București, 1967); Ospătăria la regina pedauque (București, 1968); Thais (Timișoara, 1991); Crima lui Sylvestre Bonnard (Brașov, 1992).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu