Semne de carte și biblioteci
Eugen Barbu s-a născut la 20 februarie 1924. Fiul
scriitorului Nicolae Crevedia, Eugen Barbu a terminat Facultatea de Litere
a Universității București în 1947, după ce o perioadă de timp studiase dreptul
la aceeași Universitate.
În 1963, Eugen Barbu a fost numit la conducerea
revistei „Luceafărul”.
Conflictual și resentimentar, înconjurat de toți frustrații lumii literare,
Barbu a făcut să fie atacați în revistă mai toți scriitorii buni de atunci. Acționând
oarecum în contrasens cu spiritul momentului, care era acela al unei relative
liberalizări, Barbu a fost înlocuit la conducerea revistei, în 1968, cu Ștefan
Bănulescu. Din 1970 până în 1989, conduce revista „Săptămâna”.
Fondează revista „România Mare” și partidul cu același nume, alături de Corneliu
Vadim Tudor, pe care l-a reprezentat în Parlamentul României între 1992 și
1996.
A debutat în literatură cu volumul de nuvele „Munca de
jos”. A scris apoi romanele Groapa, Șoseaua Nordului, Săptămâna
nebunilor, Princepele, Ianus (publicat postum). A fost laureat al
premiului Herder. A lăsat și un Jurnal.
A fost căsătorit cu actrița Magda Barbu pentru
care a creat, în calitate de scenarist, seria filmelor cu haiducii lui
Mărgelatu, în care aceasta juca alături de Florin Piersic.
A fost implicat în două scandaluri de plagiat: Principele
(1969) și Incognito III (1978).
Eugen Barbu moare în toamna anului 1993, la 69 de ani, și
este înmormântat la București,
P.S. Cărți de împrumut: Facerea lumii (București,
1964); Jurnal în China (București,
1970); Groapa (București, 1975); Groapa (București, 1993); Poezii (București,
1995) Săptămâna nebunilor (București, 1996) Groapa (București, 1997).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu