Oglinzi obscure
Isaac Asimov a
murit la 6 aprilie 1992, în vârstă de 72 de ani. La zece ani după moartea sa, Janet Asimov a
dezvăluit că moartea Lui a fost cauzată de SIDA, contaminând virusul HIVdintr-o
transfuzie de sânge infectată, în timpul operației la inimă din 1983. Cauza
propriu-zisă a morții a fost cedarea cardiacă și renală, drept complicații ale
SIDA. Janet Asimov susține că doctorii lui Isaac i-au încurajat în a nu
dezvălui boala sa, în timp ce revista Locus publicase în aprilie 2002 că
însăși Janet a vrut să păstreze acest fapt secret.
Asimov a fost
un claustrofil, fiind atras de încăperile închise. Adică, se bucura de spațiile
mici, închise. În primul său volum de autobiografie, își amintește o dorință
din copilărie de a deține un stand propriu de reviste într-o stație a Metroului
din New York, în care s-ar fi închis pentru a citi, în timp ce asculta zgomotul
trenurilor.
Asimov se temea
să zboare cu avionul (a călători doar de două ori în întreaga viață, odată în
cursul muncii de la Stația experimentală aero-navală din Philadelphia în timpul
celui de-al doilea război mondial și o dată la întoarcerea acasă de la baza
armată din Oahu, Hawai, în 1946). În ultimii săi ani, a aflat că îl binedispun călătoriile
de croazieră și, în mai multe rânduri, a devenit o parte a distracției
croazierei, purtând discuții pe tema științei pe vapoare.
Avea ieșit din comun simțul timpului: nu se
uita niciodată la ceas, dar reușea fără excepție să vorbească exact cât fusese
prevăzut.
Dexteritatea sa
fizică era foarte scăzută. Nu a învățat niciodată să înoate sau să meargă pe bicicletă,
deși a învățat să conducă o mașină, însă abia după ce s-a mutat în Boston. În
cartea sa de glume Asimov râde din nou, descrie șofatul în Boston ca
„anarhie pe roți”.
Din colecția bibliotecii noastre: „Старые пещеры; Обноженное солнце; Конец вечности” (Кишиневб 1983); „Preludiul Fundației (București,
1993); „Fundația” (București, 1993).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu