Fănuș Neagu, frumosul nebun dintr-un oraș mare

Fiecare-și are o zi, a sa

Fănuș Neagu s-a născut la 5 aprilie 1932, în orașul Grădiștea-de-Sus, din județul Râmnicu Sărat, într-o familie de țărani. A studiat primii cinci ani de școală primară în satul natal. Își continuă studiile între 1944 și 1948 la Liceul Militar din Iași. Urmează apoi Școala Pedagogică nr. 2 din București, iar în 1951 devine cursant al școlii de literatură „Mihai Eminescu” până în anul 1952, fiind coleg de generație cu Nicolae Labiș, Radu Cosașu etc. Între 1954 și 1957 învață la Facultatea de Filologie din București, dar nu își încheie studiile. A colaborat adeseori în cinematografie ca scenarist sau creator de dialoguri. A îndeplinit funcția de director al Teatrului Național din București (1993-1996); a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1993 și membru titular în anul 2001.

Fănuș Neagu a fost internat mult timp la Spitalul Elias din cauza unui cancer la prostată, iar în ultimele săptămâni a fost în comă. A murit pe data de 24 mai 2011 la spitalul Elias din București.

A trăit 79 de ani.

În colecția bibliotecii noastre: „Cantonul părăsit”(București, 1964); „Insomnii de mătase” (București, 1981); „A doua carte cu prieteni” (București, 1985); „În văpaia lunii” (București, 1988); „Dincolo de nisipuri” (Galați, 1994); „Îngerul a strigat” (București, 2009); „Frumoșii nebuni ai marelor orașe” (București, 2011).