File vechi de calendar chișinăuian
Nascută în același an cu Eminescu, 1850, la 22 aprilie, la
Năsăud, de religie greco-catolică, Veronica Micle (la naștere Ana Câmpeanu) rămâne
orfană de tată în același an. Cizmarul Ilie Câmpeanu luptase ca voluntar și
fusese rănit în 1848, în Munții Apuseni, sub flamurile lui Avram Iancu.
Prigoana se abătu și asupra familiei, mama Veronicai fiind anchetată de poliția
habsburgică. Situația grea o face sa treacă munții în vara lui 1850, în
Moldova. Banii obținuți din vânzarea modestei case din Năsăud și împrumuturile
îi ajung pentru a-și cumpăra o casă în Târgu-Neamț. Mănăstirea Neamțului își vindea
„odăițele humuite" de pe Ulița Mare, pentru a termina spitalul și noul
local al școlii. Peste ani, în 1886, Veronica Micle va darui această casă cu
cerdac, acoperită cu draniță, mănăstirii Văratec, pentru a servi drept locuință
maicilor bolnave sau celor aflate în târg cu treburi. Curând familia se mută la
Iași. Domna Campeanu, femeie simplă, spală rufe cu ziua și se ocupă cu moșitul.
In iunie 1863, Veronica Micle absolvă Școala Centrală cu diplomă de eminență.
Din comisia examinatoare fac parte, între alții, Ștefan Micle, viitorul rector
al Universității din Iași. Născut la Feleac, lângă Cluj, școlit la Blaj,
voluntar în 1848, după o licență în drept la Sibiu, apoi absolvent al
Politehnicii din Viena, impresionat de frumusețea și inteligența fetei, Ștefan
Micle o cere in căsătorie pe Veronica în anul următor. Căsătoria se incheie la
7 august, la Cluj, spre bucuria unei mame excedate de grijile cotidiene.
Pe urmă îl cunoaște pe Mihai Eminescu, omul care a condus-o
în istorie.
P. S. Numele poetei îl poartă una din străzile din centrul
Chișinăului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu