Ritualurile zilnice a 13 creatori de geniu

Semne de carte și biblioteci 8.

În 1942, după ce petrecuse ani de zile plănuind prima parte a romanului ei "The Fountainhead", Ayn Rand a intrat în cabinetul unui medic ca să vadă ce să facă în privința stărilor ei de oboseală cronică. Doctorul i-a prescris "Benzedrină", un medicament încă relativ nou-apărut la acea vreme, ca sa-i crească nivelul de energie. Benzedrina face parte din categoria drogurilor sau medicamentelor de tip amfetamine care măresc viteza de reacție a corpului. Ele fac inima să lucreze mai repede și pompează adrenalina în sistem. Inițial, sintetizate între cele două războaie mondiale, au fost folosite ca drog militar pentru a le da soldaților mai multă energie și a le mări viteza. Cum arată un tânăr sub influența lor: energic, euforic, cu pupilele dilatate, vorbăreț, atent, sigur de sine, superior. Cu ajutorul pastilelor, Ayn Rand a intrat pe turbo-mode și în urmatoarele 12 luni reusea să scrie, în medie, un capitol pe săptămână. Scria zi si noapte, uneori neglijând somnul. La un moment dat, a scris în continuu, timp de aproape 30 de ore, cu pauze, doar ca să mănânce ceea ce soțul ei îi pregătise sau să îi citească un scurt pasaj. Chiar și când intra într-un blocaj, Rand nu se ridica de la birou. Era foarte disciplinată. Dacă avea o pană de inspirație sau simțea că se învârte în jurul cozii, nu se ridica de la birou. rezolva problema acolo. Nu ieșea să se plimbe, nu asculta muzică, nu dădea drumul la televizor. Stătea la birou până trecea de acel hop. Din păcate, Benzedrina, deși a ajutat-o să termine romanul, a devenit o mare problemă. A continuat să o folosească în următorii ani, deși o duceau la dese accese de iritabilitate, schimbări de stări sau paranoia. (va urma)