Nopţi albe în bojdeuca din Ţicău

Oglinzi obscure

Un an mai tîrziu, în 1888, a fost aşteptat să ajungă la Humuleşti unde promisese că se va duce, dar nu a mai ajuns „Vom crede că povestitorul, care-şi dădea bine seama de progresele bolii, nu voia să arate la ai săi ravagiile pricinuite. În practică, starea sănătăţii nu-i interzicea orice deplasare, de vreme ce accepta să meargă la reuniunile Cercului literar pe care N. Beldiceanu, profesor la un gimnaziu din Iaşi, A. Gorovei, student la drept, şi alţi cîţiva tineri îl întemeiaseră în acelaşi an, pentru a face concurenţă, pare-se, intelectualilor atraşi de V. Morţun în jurul revistei Contemporanul”.

Povestitorul a legat o relaţie de prietenie strînsă cu tinerii membrii ai Cercului. Deseori, aceştia veneau să petreacă ore bune la bojdeuca din Ţicău în compania lui Creangă. „Cînd era frumos, îl găseau în genere pe bătrînul prieten în cerdacul dindărătul locuinţei: îmbrăcat într-un halat de cameră, cu papuci, cu o tichie pe cap, era lungit pe o saltea, direct pe pămînt, înconjurat de vreo douăsprezece pisici blînde, pe care le striga pe toate după nume; scria, numai dacă boala nu-l necăjea (...). Vizitele se prelungeau adesea pînă noaptea tîrziu; uneori aveau loc discuţii despre probleme serioase, alteori Creangă citea fragmente din Poveşti sau Amintiri şi acele zile erau considerate de vizitatori ca nişte zile de sărbătoare”.