Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

 
Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. I de Iuliu A. Zanne, București, 1889.

 An

1. O mie de ani cu dziua de ieri (Iord. Golescu).

Vremea trecută nu se mai întorce, și ceea ce nu ai făcut ieri, la ceasul priincios, nu'l vei putea face nici într'o mie de ani.

2. Până la anul or măgarul, or samarul (Iord. Golescu).

Adică: va peri, și însemneză întemplările vremii.

3. Cine a murit an, an s'a îngropat.

Întemplările trecute, lesne se uită.

4. An s'a ars, și iestimp suflă (Iord. Golescu).

Se dzice pentru cei zăbavnici ce nu urmeză la vreme.

5. Pe tot anul/Și gavanul.

Se dzice pentru cele ce nasc pe tot anul.

6. De cât un an cioră, mai bine o dzi șoim.

Adică să poftim mai mult la cele de cinste - De cât să trăiescă un an întreg, nebăgat în semă sau privit cu dispreț, mai bine om însemnat, cu vadză și cinstit de toți.

7. La anul ve voiu câte un baboiu.

Ureză spre scădere.

8. La anul cu brânză.

Adică nici-odată. Avem septemâna brânzei, dar anul cu brânză nu e, de cât un vis plăcut, pentru bietul Român, care mai mult postesce la tot cursul anului.

9. La anul și la mulți ani.

Mod proverbial de a saluta în anumite împrejurări, ca în anul nou, la serbarea dzilei de nascere, etc.