Semne de carte și
biblioteci
Scriitoarea s-a născut în toamna anului 1900
la Saint Avald, în Lorena, într-o familie franceză. Medicii francezi o
decretaseră la naștere "non viable", mama ei trecând prin mari
probleme financiare și depășind o depresie profundă. În 1901 familia ei se
stabilește în România, și scriitoarea primește cetățenia română. Tatăl
său, Henri Stahl a fost autorul unei celebre metode de
stenografie și stenograf șef al Parlamentului, prietenul de o viață al
istoricului Nicolae Iorga. Face
liceul în particular, începe școala la vârsta de 9 ani din cauza sănătății ei șubrede. În anul 1918 este trimisă de părinți ca să locuiască la țară,
în familia ordonanței, care-i salvase viața tatălui ei pe front, Iordache
Dumitru. Soția acestuia este prototipul eroinei romanului "Voica".
Debutează în literatură cu poeme în proză, publicate în revista "Flacăra", în 1931. Urmează "Conservatorul de Artă Dramatică" din București, între anii 1922 - 1925, unde studiază Actoria, la clasa
actorului Ion Livescu. În 1931 îl cunoaște pe poetul Ion Vinea, alături de care va rămâne 14 ani. În 1945, îl cunoaște pe romancierul Petru Dumitriu, cu ocazia premierii acestuia pentru cea mai
bună nuvelă a anului. Acesta se mută la ea acasă, în 1946, (inițial lângă Cișmigiu, ulterior pe Bulevardul Pake Protopopescu nr. 89, unde se află și acum o plachetă "în memoriam" a
scriitoarei). Legătura dintre ei va dura aproximativ 10 ani, în pofida diferenței
mari de vârstă (24 de ani!). În 1954 are loc un episod interesant: căsătoria
celor doi, urmată aproape imediat de divorț. Explicația: probabil este dorința
de a-i asigura scriitoarei un venit decent și statutul de relativă protecție în
fața abuzurilor, ca fostă soție de nomenclaturist. Unele dintre romanele ei, tipărite între cele
două războaie mondiale, vor fi primite elogios de Garabet
Ibrăileanu și
de Mihail Sadoveanu, mai ales că debutul cu romanul "Voica", se
va produce în paginile "Vieții Românești" (1924). Participă cu acest roman la concursul de
debut în proză al ziarului "Dimineața", și deși nu îl câștigă, va intra în
atenția câtorva mari critici sau scriitori din epocă. Romanul, care va fi
retipărit după 1944, și apoi, în a treia ediție, abia în 1972, conține o imagine neidealizată a existenței
rurale, prezentând faptele în stil naturalist, dar și justficându-le. Romanul
"Voica" obține
Premiul Societății Scriitorilor Români, în același an. A scris și literatură în
limba franceză, iar o parte dintre romanele ei au fost publicate în Franța, în traducere proprie. Se stinge din viață la
București, în ziua de 25 mai 1984.
P. S. Cărți din colecția bibliotecii: Pontiful (București,
1972); Fratele meu omul (București, 1973); Lena, fata lui Anghel Margarit
(București, 1977); Mătușa Matilda (București, 1977); Martorul eternității (S.
I. 1995).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu