Obiceiuri și tradiții de Ispas
Înălțarea Domnului este o sărbătoare
care nu are o dată fixă, aceasta sărbătorindu-se în funcție de ziua în care cad
Paștele. An de an, la 40 de zile de la Învierea lui Hristos, creștinii
sărbătoresc Înălțarea Domnului sau Ispasul, cum este cunoscut în tradiția
populară. Anul acesta Înălțarea se suprapune peste sărbătoarea Sfinților
Constantin și Elena.
Tradiţia populară presupune că ziua de Ispas are
semnificaţii speciale, chiar magice. Credincioşii se încing cu foi de nuc la
brâu, pentru ca si Hristos şi-a pus când S-a înălţat. Se crede ca cine moare de
Ispas ajunge în cer. Totodată, in aceasta zi, vitele se bat cu leuştean, ca sa
se îngraşe.
De asemenea, se taie par din vârful cozilor de la vite
si se îngroapă într-un furnicar. Astăzi nu se da foc si sare din casa. Despre
foc se spune ca nu trebuie dat, pentru ca tot anul va merge prost, iar sare,
pentru ca vacile nu vor avea smântâna. Ce se seamănă dupa Ispas nu rodeşte.
În ziua de Înălţare, femeile care au în familie morţi împart azime calde, ceapa
verde si rachiu pentru sufletele morţilor, crezându-se că în acea zi se înalță
sufletele lor la cer și să aibă merinde de drum. Femeile împart laptele dulce
fiert cu pasat, iar cei care primesc trebuie să dea și ei, la rândul lor, un
buchet de mături de pe câmp. In tradiţia populara, Ispasul era un personaj
mitologic care a asistat la Înălţarea Domnului si la ridicarea sufletelor
morţilor.
De la Paște și până în ziua de Ispas, oamenii salută
spunând "Hristos a înviat!" și Adevărat a înviat!". Din ziua
Înălţării se salută cu "Hristos S-a înălţat!" și "Adevărat S-a
înălţat!". Dupa ziua de Ispas încep a se saluta obişnuit. În aceasta zi
este sărbătorit și Pastele Cailor, zi in care se spune ca toţi caii se satură o
data pe an, si doar un ceas, pentru ca aşa au fost blestemați de către Maica
Domnului.
Sursă:
Ziua News
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu