Preotul povestitor

Semne de carte și biblioteci

Ziarist și prozator român, Ion Agarbiceanu s-a născut în comuna Cenade din județul Alba, la 12 septembrie 1882. Studiile gimnaziale le face la Blaj, iar cele superioare la Budapesta, absolvind în 1904 Facultatea de Teologie. 

Incepe să scrie poezie încă din timpul liceului, publicând primele versuri în revista Unirea din Blaj. A debutat cu proză în anul 1900, publicând schița "În postul Paștelui" în paginile aceluiași ziar. Colaborează și cu alte reviste precum Familia, Tribuna, Tribuna literară, Sămănătorul, publicând versuri sub diferite pseudonime. Trimite și câteva schițe umoristice la Drapelul din Lugoj semnate cu pseudonimul Potcoavă.

In anul 1902 îi apare în revista Luceafărul schița "Badea Niculae", în 1903 publică În sâmbăta Floriilor, Matușa Stana, iar în 1904 Mistrețul, Hoțul și Pe mal. In 1905 i-a apărut primul volum de schițe și povestiri  "De la țară", pentru care este premiat in 1907 de Astra.

Fără a renunța la povestire, Ion Agarbiceanu scrie și romane, primul fiind publicat în anul 1912: Legea trupului (Povestea unei vieți), urmat de Căsnicia lui Ludovic Petrescu (1912) și Legea minții (Povestea altei vieți) (1915).

Ion Agarbiceanu a deținut mai multe funcții politice în Parlamentul României, a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1919 și membru în Comitetul de conducere al Societății Scriitorilor.

Scriitorul a decedat pe 28 mai 1963 și este înmormântat în cimitirul Hajongard din Cluj. Mormântul său a fost declarat monument istoric în anul 2012.

P.S. Din colecția Bibliotecii „Ovidius”: Faraonii (București, 1961); Povestiri (București, 1962); Strigoiul (București, 1969); Duhul băilor (București, 1976); Schițe și nuvele (București, 1983); Nuvele (București, 1985); Nuvele (București, 1986); Arhanghelii (București, 1986); Povestiri (București, 1989); O lacrimă fierbinte (Cluj-Napoca, 1991); Povestiri și nuvele (Galați, 1993); Fefeleaga (Chișinău, 2001.)