29 septembrie este Ziua Internațională a Cafelei, una
dintre cele mai consumate băuturi. Primele atestări documentare despre cafea au
fost descoperite ca fiind din sec. al IX-lea, deși despre efectul său
energizant există legende cu mult mai vechi. La început, cafeaua era consumată
ca aliment, nu ca băutură, de către razboinicii triburilor est-africane, pentru
a le da energie și forță în luptă.
Ulterior,
prin anul 1000, boabele de cafea erau folosite drept medicament. Vraciul Avicenna făcea o băutură
fermentată din fructele uscate de cafea. Inițial, cafeaua era considerată ca
fiind de factură religioasă, motiv pentru care a și reușit să se răspândească
cu repeziciune și să capete un caracter mistic. Conform legendelor, cafeaua a
fost descoperită întâmplător de către un crescător de capre yemenit, care a observat că după ce mâncau fructele roșii ale
unui arbuști, caprele sale deveneau foarte energice si agitate. Intr-o zi, omul
a cules câteva fructe și a mers cu ele la o biserică unde preotul a fiert
fructele respective și a rezultat o băutură amăruie, dar aromată care alunga
somnul.
Lăsând legendele deoparte, originea cafelei o gasim pe continentul
african, în regiunea Kaffa din Etiopia. De aici se răspândește în Yemen, Arabia
si Egipt. Abia prin sec. al XIV-lea cafeaua începe să fie comercializată, fiind
cunoscută pentru potențialul său urias. Însă la scară largă cafeaua este
introdusă în comerț abia trei secole mai târziu, în sec. al XVII-lea, când
ajunge să fie cultivate și în Indonezia, unde fusese adusă de către coloniștii
olandezi de pe insulele Sumatra, Java, Sulawesi sau Bali. În Europa ajunge prin
portul din Veneția cu ajutorul negustorilor arabi, prezenți în port.
P.S.
La Biblioteca „Ovidius” sunt cărți de bucate, reviste cu rețete de cafea și
informație despre acest fenomenal product.
La o adică, se găsește și o ceașcă de cafea.
