Semne de carte și biblioteci
|
|
||
S-a născut la 25
septembrie 1881 în satul Cerna, județul Tulcea, din tată bulgar-Panayot
Stanciof și mamă româncă - Maria Tașcu. Absolvă Facultatea de Litere la
București. Cu ajutorul direct al lui Titu Maiorescu urmează studii de filosofie
și literatură (germană și engleză) la Berlin si Leipzig. Aici, la Leipzig, își
susține, în 1913, lucrarea de doctorat despre lirica de idei. Viața trudnică,
macinată de o boală incurabilă pe atunci (tuberculoza), manifestată încă din
anul 1905, eforturile susținute pentru obtinerea doctoratului, ii vor grăbi
sfârșitul, care se va petrece la 8 aprilie 1913, la Leipzig, in casa lui Paul
Zarifopol. Singurul volum de versuri apărut în timpul vieții autorului a fost
Poezii, tipărit la București de Editura Minerva în 1910 și premiat de Academia
Română în 1912. Panait Cerna a fost un poet intimist, romantic minor sau
tradiționalist român, un epigon al poetului Mihai Eminescu.
Nocturnă
La casele
cu brazi în poartă
Zăvoru-i
tras, ograda moartă.
O
candelă-ntr-un colţ clipeşte,
Sporind
singurătatea grea...
De-acum şi
candela-aţipeşte –
Adormi şi
tu, nădejdea mea!
Pe plaiuri,
sus, un bucium moare
Şi
focurile-s tot mai rare.
Departe-n
văi adânci, prin pietre,
Izvorul
glăsuieşte-abia ...
Dorm toti
in jurul stinsei vetre –
Adormi şi
tu, iubirea mea!
În bură de
lumina dulce
Coboară
luna sa se culce.
Tăcerea
aripa-şi desface,
Ţinând
pământul tot sub ea...
Pământ şi
ceruri dorm în pace –
Adormi şi
tu durerea mea!
P.S. Poeziile lui
Panait Cerna le găsiți, în mai multe ediții, pe rafturile bibliotecii noastre.
