Un poet suprarealist care și-a găsit sfârșitul în apele Senei
Poetul evreu român Luca Gherasim, cunoscut și sub numele de Zolman
Locker, Gherashim Luca, Costea Sar și Petre Malcoci, s-a născut la 23 iulie 1908,
în familia unui croitor din București. De copil vorbea 4 limbi: idiș, româna, germana
și franceza. La 25 de ani începe să călătorească des la Paris , unde intră activ în rândurile mișcării
Suprarealismului. Fiind evreu, în cel de al doilea război mondial se
autoexilează. Începe să scrie poeme în limba franceză. Inventează Cubomania.
Fiind hărțuit de regimul comunist din România, în 1959 emigrază în Franța și se
stabilește cu traiul la Paris .
Aici începe să facă colaje, desene și texte-instalații. Publică lucrări
literare, devenind cunoscut. În 1994, autoritățile de la Paris, sub pretextul
unei „curățenii generale”, îl evacuează din locuința în care a trăit 40 de ani,
fără acte legale. În semn de protest, fiind un bătrân de 80 de ani, Luca se
aruncă de pe pod în Sena, exact ca și prietenul său Paul Celan. (Ion Borș)
Degete?
Lasă-mă
să-ţi spun acum
despre femeia fără degete:
A venit într-o seară,
pe când lipeam cearşaful de ferestre,
ca să fac baia de seară.
Eram gol până-n deget
şi ea era femeia oarbă şi fără niciun deget
în deget.
Când m-a pipăit gol, s-a speriat
şi mi-a spus să-i pun mâna pe sân să-mi confirme;
când mi-am agăţat degetul de sfârcul ei alb
mi l-a furat în ventricul
şi a dispărut cum a venit.
Şi la prietenul meu din camera vecină,
şi la vecinul prietenului meu din camera vecină,
tot câte un deget.
Clădirea fără deget este porecla clădirii noastre.
Aceasta-i povestea femeii care n-avea niciun deget.
despre femeia fără degete:
A venit într-o seară,
pe când lipeam cearşaful de ferestre,
ca să fac baia de seară.
Eram gol până-n deget
şi ea era femeia oarbă şi fără niciun deget
în deget.
Când m-a pipăit gol, s-a speriat
şi mi-a spus să-i pun mâna pe sân să-mi confirme;
când mi-am agăţat degetul de sfârcul ei alb
mi l-a furat în ventricul
şi a dispărut cum a venit.
Şi la prietenul meu din camera vecină,
şi la vecinul prietenului meu din camera vecină,
tot câte un deget.
Clădirea fără deget este porecla clădirii noastre.
Aceasta-i povestea femeii care n-avea niciun deget.