S-a sinucis Maiakovski?
Elita
poetică a Rusiei n-a prea avut parte de linişte şi de fericire: romanticii
Puşkin şi Lermontov au fost ucişi în duel, modernii Esenin şi Maiakovski s-ar
părea că s-au sinucis.
Aproape nici un compatriot contemporan de-al lui Esenin şi Maiakovski nu a
crezut în „sinuciderea" lor, cu atât mai puţin ruşii de astăzi. Vladimir
Vladimirovici Maiakovski s-a născut la 19 iulie 1893 în satul georgian Bagdadi,
care, în cinstea lui, a fost numit mai târziu Maiakovski. În anul 1902,
Maiakovski s-a înscris la şcoala din Kutais, unde a studiat până în 1906, când
a murit tatăl său.
Atunci s-a mutat cu familia la Moscova, împreună cu mama şi cele două
surori mai mari, unde şi-a terminat studiile până în 1908. În acelaşi an s-a
înscris în Partidul Social Democrat Rusesc şi a început să scrie literatură
marxistă. În anul 1909 a fost închis 6 luni pentru activităţi subversive. După
eliberare, a abandonat politica pentru o vreme şi s-a înscris la Şcoala de Arte
din Moscova, succesele lui, îndeosebi la desen, fiind excepţionale. Dar încă
din 1911, el s-a întors definitiv la poezie, vechea lui pasiune.
În 1912 a debutat în almanahul „O palmă gustului public", cu două
poezii, semnând totodată şi manifestul colectiv al noii mişcări futuriste,
întreaga lui creaţie purtând urmele acestei orientări. În 1915, a cunoscut-o pe
cea care avea să fie iubirea vieţii lui, Lili Brik, soţia lui Osip Brik,
editorul şi colaboratorul său literar.
În anii 1915-1917, a lucrat ca proiectant pentru Şcoala Militară de
Automobile din Petrograd, iar în 1918 a fost editor al revistei „Gazeta
futuriştilor". În anul următor s-a întors la Moscova, unde revoluţia rusă
l-a inspirat să scrie poeme încurajatoare pentru bolşevici. Din 1919 până în
1921 a scris scurte piese de propagandă comunistă. În 1923, împreună cu Osip
Brik, a înfiinţat gruparea literară dadaistică „Frontul de Stânga al Artei",
pe care o va conduce până în 1928. În anul 1924, scrie elegia morţii lui Lenin,
care-l va face mai bine cunoscut în Rusia.
Călătoreşte în Europa, SUA, Mexic, Cuba, fiind unul dintre puţinii
scriitori cărora li s-a îngăduit să călătorească liberi în străinătate. Îndepărtat
din ce în ce mai mult de societatea sovietică, atacat dur de criticii literari
în presă şi interzicându-i-se să mai călătorească în străinătate, se spune că
Maiakovski s-ar fi sinucis, prin împuşcare, la 14 aprilie 1930.
Însă în folclorul sovietic s-a zvonit încă de pe atunci că ultimele
cuvinte ale marelui poet, care chiar crezuse în comunism, au fost „Nu trageţi,
tovarăşi!"
Sursă: Adrian Bucurescu
СТИХИ О РАЗНИЦЕ ВКУСОВ
Лошадьсказала,
взглянув на верблюда:
"Какая
гигантская
лошадь-ублюдок".
Верблюд же
вскричал:
"Да лошадь разве ты?!
Ты
просто-напросто -
верблюд недоразвитый".
И знал лишь
бог
седобородый,
что это -
животные
разной породы.
1928
P.S. Pe rafturile Bibliotecii „Ovidius” puteți
găsi operele originale ale poetului și în traducere românească.