Semne de carte și biblioteci

Un actor-poet cu voce de excepție

Acum 34 de ani. la București s-a stins din viață Emil Botta, fiul medicului Theodor Botta și a Aglaiei. Emil este fratele eseistului Dan Botta. Clasele primare le face la Adjud, dar la 15 ani fuge de acasă pentru a deveni actor.  În perioada 1929-1932 învață la Conservatorul de Artă Dramatică din București. De vine actor al Teatrului Național din București, după mai mulți ani petrecuți pe unele scene de provincie. La Național joacă în roluri de excepție: Warther, Iago, Macbeth, Unchiul Vanea, Ion din Năpasta etc. Aparent anacronic, el își juca mai cu seamă glasul. Era făcut parcă pentru tragediile antice, decât pentru teatrul contemporan. Avea pe masca actoricească imprimată acea damnațiune caracteristică artiștilor luciferici, blestemați, înrăiți întru geniu cu spirite necontrolabile la prima investigație.

A debutat cu poemul Strofă ultimă în revista lui Tudor Arghezi Bilete de papagal în 1929. Poetul a făcut parte din grupul intitulat „Corabia cu ratați”, din care s-au desprins și filozoful  Emil Cioran sau dramaturgul Eugen Ionescu. A fost poetul preferat al generației Criterion, pentru versurile sale. Este autorul unei poezii negre, existențialiste, cu personaje dintr-o mitologie proprie a morții. E un poet al măștilor, eul liric se devoalează prin toate aceste personaje, rezultând o comedie a morții și a neputinței.. În 1937 îi apare la „Fundațiile regale pentru literatură și artă”, întâiul volum, premiat, intitulat: „Întunecatul april”. Timbrul original al acetei poezii încântă critica. Urmează, apoi, volumul „Pe-o gură de rai” (1943), Ciclul Vineri (1971) – în vol. „Versuri” și „Un dor fără spațiu” (1976). În 1938 sunt editate prozele din „Trântorul”.

A fost căsătorit o perioadă de timp cu actrița Maria Mimi Botta.

P. S. Proza și poemele lui Emil Botta inclusiv Revista Fundațiilor Regale le puteți înprumuta s-au citi la Biblioteca „Ovidius” de pe șos. Hâncești, 32.