Semne de carte şi biblioteci
Ioan Alexandru Brătescu-Voinești s-a născut la Târgovişte, în prima zi
a anului 1868. Este descendent al unei familii de
boieri. Eroul din nuvela „Neamul Udreștilor” e un strămoș al scriitorului. A făcut Liceul și Universitatea la București. A fost judecător În Bucureşti,
Ploieşti, Piteşti, Craiova şi Târgovişte, unde în anul 1896 s-a stabilit definitiv.
Intră în viața politică și este prezent până în 1940 în
toate legislaturile parlamentare: a fost secretar general al Camerei Deputaților (1914-1940). Membru al Academiei Academiei
Române din 1918, În
anul 1945 a câștigat Premiul Național Pentru Proză. După 1937 alunecă în atitudini
profasciste, teoretizate în opuscule programatice: Huliganism (1938), Germanofobie (1940).
În literatură a debutat sub îndrumarea lui Titu Maiorescu, care i-a fost
profesor. Primul volum, culegerea „Nuvele și schițe” i-a apărut în 1903.
A urmat în 1906 „În lumea dreptății”, iar în 1912, „Întuneric și lumină”. În anii primului război
mondial a scris, în colaborare cu A. de Herz (1887-1936), o piesă de teatru
numită „Sorana”. În perioada interbelică a publicat mai puţină proză.
Este cunoscut în special pentru scrierile sale pentru
copii: „Puiul” (tragica moarte a unui pui de prepeliță), „Privighetoarea”, „Bietul Tric”, „Niculăiță Minciună” (un copil isteț de la țară neînțeles de săteni) ș.a.
S-a stins din viață la 14 decembrie 1946.
