Semne de carte și biblioteci
Pierre Louÿs (născut Pierre Félix
Louis, la 10 decembrie 1870. A mai fost cunoscut și sub numele Pierre
Chrysis, Peter Lewys și Chibrac.
Estet rafinat, s-a format sub
influența parnasianismului și a simbolismului. Opera sa este
dominată de tema erosului păgân, sublimat ca valoare estetică, ca ideal al clasicismului
elin, și de cultul perfecționării formale. A tratat și teme tabu ca lesbianismul.
Versurile sale sunt caracterizate prin
somptuozitatea și precizia descrierilor de peisaje. A scris romane de
inspirație antică de mare rafinament estetic și atmosferă galantă.
A purtat o intensă corespondență pe
teme estetice cu Paul Valery și a scris și un jurnal
personal. A fost editor al revistei simboliste La conque. A
decedat în 6 iunie 1925, la vârsta de 55 de ani.
P. S. Din
colecția
noastră: Femeia și paiața (Brașov, 1992).
Lîna
de aur (I)
Îi mîngîie o rază,-n întraurita oră,
Marmoreeana carne şi smocul
flavescent,
E-un fior în orice deget al meu,
adolescent,
Cînd îi atinge perii-ntr-un spasm de
auroră.
Cînd istovită,-n perini se-afundă,
blondu-i păr
Îi luminează gingaş întinsul pielii
albe,-n
Timp ce mi se năzare că cel, mai puţin
galben,
Al capului, i-adumbră suavii sîni; şi,
făr’
De luciu, ochii-i lasă, în
cearcăne,-ntre gene.
Căci perii ei crescut-au – şi,-n izul
care,-alene,
Ridică-se din muşchiul cu pluş aurifer,
Simt galbena-nserare şi am un dor
fierbinte
Ca,-n pace, devoţiunea-mi întreagă s-o
ofer
Ei – ca o bizantină, unei icoane
sfinte.
Lîna
de aur (II)
Cînd degetele mele în caierele-ţi clare
Şi blonde, se-nfioară ca-ntr-un electric
spasm,
Mă cred uriaşul unui leat vechi sau,
poate, basm,
Frîngînd cu mîna goală păduri
cuaternare.
Cînd limba-mi ţi le-nnoadă
între-ncleştaţii dinţi,
O altă nostalgie mă bîntuie-n narine:
Sorb, parcă,-ntreaga boare a algelor
marine
Şi, verzi, varecii-i mestec sub stîncile
fierbinţi.
Ci ochii-mi mari văzut-au ce gura mea
adoră:
Un golf sau o lagună,-n fiori de auroră,
O horbotă, pe valuri, din stropi de aur
fin,
Fulg vag uitat de mîna cea sacru-eteree
Ce-a plăsmuit din spumă şi soarele afin
Superbul trup şi carnea ta albă,
Cytheree!
