Nicolae Labiş - buzduganul unei generaţii

Semne de carte şi biblioteci

Nicolae Labiș s-a născut la 2 decembrie 1935 în Poiana Mărului, comuna Măieni, judeţul Baia, în prezent judeţul Suceava

A fost fiul învățătorilor Eugen și Ana-Profira, iar școala primară o începe în satul natal în clasa mamei sale. În timpul celui de al Doilea Război Mondial tatăl pleacă pe front, iar familia se refugiază în comuna Mihăești, satul Văcarea, lângă Câmpulung-Muscel. În mai 1945, familia se întoarce în Moldova și se stabilește la Măieni.

La sfârșitul lui 1950, participă la o consfătuire a tinerilor scriitori din Moldova, în calitate de secretar al cenaclului literar din Fălticeni, unde se remarcă după ce recită poezia Fii dârz și luptă, Nicolae!, poezie care-i va fi publicată în Iașul nou și în ziarul Lupta poporului din Suceava.

În mai 1951 a obținut premiul întâi, la Olimpiada națională de limba română care a avut loc la Bucureşti, iar cu această ocazie câștigă admirația redactorilor revistei Viața Românească, care-i publică poezia Gazeta de stradă.

În ianuarie 1952, Labiş a fost transferat la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Iaşi, unde a devenit conducătorul cenaclului literar.

La data de 15 septembrie 1952, Labiș a început să urmeze cursurile de la Şcoala de Literatură şi Critică Literală „Mihai Eminescu” din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori pe Mihai Sadoveanu, Tudor Vianu și Camil Petrescu, iar printre colegi pe Florin Maur, Lucian Raicu, Ion Gheorghe, Doina Salajan șiGheorghe Tomozei. Aici s-a impus, grație înzestrării sale poetice și intelectuale excepționale, ca lider de opinie.

Deși a îmbrățișat, la început, ideile regimului comunist de guvernământ, cântându-i laude într-un număr de poezii, devenind o stea în cadrul partidului, departamentul său a purtat discuții cu privire la presupusele lui „abateri de la moralitatea școlii și disciplină”. În primăvara anului 1954, în cadrul Uniunii Tineretului Muncitor au avut loc de asemenea discuții despre comportamentul său și s-a decis expulzarea sa din rândurile organizației. Cu toate acestea, pedeapsa nu a fost confirmată de organele superioare.

La absolvire a fost angajat de către revista Contemporanul, apoi de Gazeta literară. Începând din toamna lui 1955 urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, însă renunță după doar un semestru. Poemul său, Moartea căprioarei, apare în Viața Românească în acest an.

În anul 1956 participă la o conferință pe țară a tinerilor scriitori, publică două volume, Puiul de cerb și Primele iubiri, și pregătește pentru tipar cel de-al treilea volum, Lupta cu inerția, care-i va fi publicat postum în anul 1958.

În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, la scurt timp după aniversarea împlinirii a 21 de ani, Labiș, care petrecuse câteva ore în compania unor cunoștințe și consumând țuică la Casa Capşa și apoi la restaurantul Victoria, a fost victima unui grav accident de tramvai.

După ce i-a fost refuzată internarea la spitatele Colțea și Central , spre zori zilei de 10 decembrie a fost internat la Spitalul de Urgență. Acolo, de pe patul de spital i-a șoptit un poem prietenului său, scriitorul Aurel Covaci

Pasărea cu clonț de rubin

S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.

Nu mai pot s-o mângâi.

M-a strivit,

Pasărea cu clonț de rubin,

Iar mâine

Puii păsării cu clonț de rubin,

Ciugulind prin țărână,

Vor găsi poate

Urmele poetului Nicolae Labiș

Care va rămâne o amintire frumoasă...

La 22 decembrie 1956, la ora 2 dimineața, a decedat. Dr. Firică, medicul care s-a ocupat de cazul lui Labiș, a declarat: Mi-a revenit trista sarcină să constat, încă de la primul examen, că accidentatul nu avea nici o șansă: măduva era complet secționată. Tot ce puteam face era să-i prelungim viața cu câteva zile. Trupul neînsuflețit a fost depus pentru ultimile omagii la Casa Scriitorilor. A fost înmormântat la cimitirul Bellu.

P.S. Biblioteca Ovidius dispune de următoarele cărţi: Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei (București, 2011). Pe poliți de bibliotecă: „Sînt spiritul  adîncurilor”(București, 1971); „Desctierea chipurilor” (București, 
1982); Poezii (București, 1985, 1994 );Versuri (București, 1997); „Moartea căprioarei” (București, 2001);  Operă poetică 2 vol. (Chișinău, 2005).