Sriitorul Petre Dulfu a fost bibliotecar cu inițiativă

Semne de carte și biblioteci

Petre Dulfu s-a născut la 10 martie 1856 în Tohat, comitatul Sălaj.

După absolvirea claselor primare și a Gimnaziului din Baia Mare. a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie la Cluj, obținând, în 1881, diploma de doctor în filosofie cu o lucrare dedicată activității literare a lui Vasile Alecsandri. Toate studiile, inclusiv lucrarea de doctorat, le-a făcut în limba maghiară.

După terminarea studiilor, a trecut Carpații și s-a stabilit în București, desfășurând o bogată activitate literară și didactică până la sfârșitul vieții. Aici, prin intermediul lui Ioan Slavici și apoi în casa cunoscutului pedagog Barbu Constantinescu, a avut ocazia să cunoască mari personalități culturale: Bogdan Petriceicu Hasdeu,Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuță, Alexandru Odobescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea.

A fost dascăl la școala normală de învățători și la școala normală de fete “Elena Doamna” din București.

Primele poezii originale le-a citit în ședințele “Societății de bibliotecă” devenită “Societatea de lectură a elevilor români din Gimnasiul din Baia Mare”, al cărei membru și bibliotecar a devenit în 1871.

În anul 1873 a debutat la Pesta în revista Familia, condusă de Iosif Vulcan.

În anul 1894 a debutat editorial cu Isprăvile lui Păcală. Premiată de Academia Română, lucrarea a cunoscut zeci de ediții aducându-i o popularitate deosebită. Au urmat alte creații care, de asemenea, i-au adus recunoaștere unanimă: Snoave, Odinioară, Ion Săracul, Zâna florilor, Cei doi feți-logofeți cu părul de aur.

Alături de Isprăvile lui Păcală alte două lucrări Gruia lui Novac și Povestea lui Făt-Frumos s-au impus ca opere de referință în literatura română.

Activitatea didactică desfășurată de-a lungul a 40 de ani l-a impus drept pedagog desăvârșit și deschizător de drum prin caracterul modern și aplicativ al ideilor didactice susținute.

A redactat numeroase manuale școlare din cele mai diverse domenii: abecedare, cărți de cetire la limba română, aritmetică, geografie. Cele mai cunoscute și apreciate au fost Etica sau morală filosofică și Noțiuni de estetică. A primit premii ale Academiei Române pentru Isprăvile lui Păcală și pentru traducerile din Euripide, considerate cele mai bune traduceri ale pieselor lui Euripide existente la vremea respectivă.

S-a retras de la catedră în 1927 la vârsta de 71 de ani și a decedat la 97, fiind înmormântat la București.

P.S. Cărți în bibliotecă: Isprăvile lui Păcală (București-Chișinău, 2001); Isprăvile lui Păcală (București, 2004 - copii); Zâna Florilor (București, copii, s.a.).