Semne de
carte și biblioteci
În urma dictatului
de la Viena, familia Ivasiuc se refugiează la București, de unde s-a
întors la Sighet în 1951. După absolvirea liceului din localitate a fost admis
la Facultatea de Filozofie din București, de unde a fost exmatriculat după doi
ani de studii, din motive ideologice. După exmatriculare, Alexandru Ivasiuc s-a
înscris la Facultatea de Medicină Generală din cadrul Institutului
Medico-Farmaceutic din București. În perioada când era student în anul IV a
participat la mișcările revendicative ale studenților din București în 1956. A
fost printre organizatorii unui miting de solidaritate în Piața
Universității, programat pentru ziua de 15 noiembrie 1956. Studenții urmau să
ceară satisfacerea unor revendicări cu caracter politic și social; era însă
prevăzută și posibilitatea de transformare a mitingului într-o mișcare de
răsturnare a regimului comunist, în cazul în care numărul participanților era
mare. A fost arestat la 4 noiembrie 1956, fiind judecat în lotul care îi
purta numele. Prin sentința nr. 481 din 1 aprilie 1957 a Tribunalului Militar
București a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională pe care a
executat-o la Jilava, Gherla și în lagărele de muncă Periprava,
Stoenești și Salcia. A fost eliberat, după executarea sentinței, însă prin
decizia Ministerului Afacerilor Interne Nr 16264/1961 i s-a fixat domiciliu
obligatoriu pe o durată de doi ani în localitatea Rubla, județul Brăila).
În anul 1963,
la terminarea perioadei de „domiciliu obligatoriu” Ivasiuc a revenit la
București unde a lucrat, pentru scurt timp, la fabrica de medicamente Sintofarm și
s-a căsătorit cu ziarista Tita Chiper. Spre mirarea cunoscuților, deși
avea cazier, a fost transferat la Ambasada SUA, unde a lucrat până în 1968.
Între 1968-1969 Ivasiuc a beneficiat de o bursă în SUA, unde a ținut o serie de
conferințe la Columbia, călătorind
și în Anglia, spre a susține conferințe la Oxford. Este posibil ca
Ivasiuc să fi semnat un act de colaborare cu serviciul de Securitate.
După
întoarcerea din SUA, a ocupat de-a lungul timpului diverse funcții.
Între 1970 și
1973 a fost redactor șef și director adjunct al editurii Cartea Românească,
secretar al Uniunii Scriitorilor, iar între 1972 și 1974 a fost director
al Casei de Filme 1.
A murit lângă
blocul Scala, care s-a prăbușit peste el la cutremurul din 4 martie 1977.
P.S. Cărți pe
raft: Interval (București, 1968); Cunoaștere de noapte (București, 1979);
Păsările (București, 1986); Apa (bucurești, 1987); Corn de vânătoare
(București, 1991).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu