Din cărțile vechi și rare ale colecției Bibliotecii „OVIDIUS”

Din cartea „Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia”, volumul VII, București, 1901

 Nevoie

1. Nevoile nu cad pe petre ci pre omeni (LARIAN&MAXIM).

Omul e supus la multe încercări.

2.Nu te întrebă nevoile ce vrîstă ai.                                            

Omul suferă la ori-ce vîrstă.

3. Are patru boi/ Și o sută de nevoi.

Avere relativ multă dar supărare multă.

4.Fie-care are câte o nevoie, altul câte noue.                                                                           

Unul are mai multe sau mai puține superări, dar nimeni nu e lipsit de ele.

5. E nevoie/ La coda oei,/Dar la a țapului/ Și mai a dracului.

Când o trebă e încurcată reu, cam migălosă și murdară. Oile fac murdării mari la codă; la țapi e și mai reu. La tuns operația e puțin plăcută, din acestă causă, pentru cel care o face.

6 Nevoia vinde, nevoia cumperă.

Arată puterea nevoiei.

7. O veni vremea de-apoi, Încărcată cu nevoi.

Dzice omul superat și la o strîmtoare grea.

8. De nevoie face omul și ce nu vre (LARIAN&MAXIM).

Când faci ce-va de nevoe.

9. De nevoie se suie cine-va și în patul altuia (Petre Ispirescu).

a) Când nu ești însurat, umbli și după femeia altuia.

b) Când unul, la un lucru, plăcut și căutat, se arată că'l face cu silă, și mai mult de nevoie.

10. Nevoia tote învață.

Arată sila nevoiei.

11. Face voie /De nevoie,/ Și haz /De necaz.

Când le faci că primești de bună voie, ceea ce ți se impune cu sila.

12. A încăleca pe nevoie (Ion Creangă).

Când unul a scăpat de nevoi.

13. A fi nevoie pe cap (P. Ispirescu).

a) Adică reu, primejdios.

b) Forte mare; forte mult.