Titlu

în dialog cu comunitatea

BIBLIOTECA OVIDIUS ÎŢI OFERĂ CE ARE MAI BUN: INFORMAŢIE UTILĂ, CELE MAI ATRACTIVE SPAŢII, BIBLIOTECARI CALIFICAŢI
VINO ŞI TE VEI CONVINGE!


Menu

duminică, 9 octombrie 2016

Talentat și de buzunar



Fiecare-și are o zi, doar a sa
Zaharia Stancu s-a născut în 1902 în localitatea Salcia, județul Teleorman, în Câmpia Dunării. După ce a abandonat școala la vârsta de 13 ani, a lucrat în diverse meserii până în 1919, când și-a continuat studiile de literatură și filosofie la Universitatea din București.
La 31 de ani, după ce a primit diploma de licență), a lucrat ca editor, a condus sau a colaborat la reviste precum Azi, Lumea Românească, Revista română, Gândirea.
A fost recunoscut atât ca poet, cât și ca prozator de valoare încă din perioada interbelică, in cercurile literare și de către publicul larg.
Gloria și recunoașterea majoră le-a cunoscut însă după război, fiind promovat de puterea comunistă din rațiuni ideologice.
A fost director al Teatrului Național din București (1946-1952, 1958-1968), membru al Comitetului de direcție al Editurii pentru Literatură și Artă (din 1948), președinte al Uniunii Scriitorilor (din 1947) și al Societății Scriitorilor Democrați din România (din 1948). A publicat romanul Desculț în anul 1948, opera sa angajată fiind inclusă în toate programele școlare din perioada comunistă.
A fost exclus din Partidul Muncitoresc Român, apoi reprimit.
În 1955 a devenit membru titular al Academiei Republicii Populare Române, după ce se afirmase deja plenar în viața politică, ca deputat în Marea Adunare Națională (1948-1952), imediat după proclamarea Republicii. În 1966, la un an de la instalarea la putere a lui Ceaușescu, Stancu a preluat, pentru al doilea mandat, șefia Uniunii Scriitorilor.
A fost sărbătorit cu fast la aniversarea a 70-a.
A încetat din viață în 1974, la vârsta de 72 de ani.
Din colecția Bibliotecii noastre: Florile Pământului (București, 1954); Sarea e dulce (București, 1955); Iarba (București, 1957); Rădăcinile sînt amare (București, 1962);  Jocul cu moartea (București, 1962); Constandina (București, 1962); Vântul și ploaia (București, 1969); Pentru oamenii acestui pământ (București, 1971); Sabia timpului (București); Șatra (Chișinău, 1992); Necuvintele (București, 2009); Noduri și semne (București, 2010); Oase plângând (București, 2011).