Un profesor-scriitor

Fiecare-și are o zi, doar a sa

S-a născut la 5 septembrie 1858 la Pitești, fiu al unui mic proprietar de pământ. A urmat școala primară și liceul la Bârlad,  susținând examenul de bacalaureat la București, în 1879. A urmat timp de un an cursurile Facultății de Drept, pe care le-a părăsit din cauza situației materiale precare, devenind institutor și apoi profesor la Târgoviște. Apoi, revine la București. În 1888  a fost revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Editează revista Viața (1893 - 1896)), apoi Săptămâna , împreună cu George Coșbuc. În 1905, la 47 de ani, se căsătorește pentru a treia oară cu Ruxandra, fiica unui proprietar agrar din județul Râmnicu Sărat. În timpul Primului Război Mondial a locuit la Iași, apoi la Bârlad, unde era vizitat de tineri scriitori pe care îi îndruma cu solicitudine; unul dintre aceștia a fost Vasile Voiculescu.

Vlahuță a murit la București, în vârstă de 61 de ani. Casa în care a locuit este astăzi Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuță”.

Din colecția bibliotecii noastre: Omul (București, 1937); Opere alese (București, 1957); România pitorească (București, 1967): Poezii (București, 1974); România pitorească (București, 1982); Versuri și proză (București, 1987); Scrieri alese în 2 vol. (Chișinău, 1992); Din durerile lumii (București, 1994); Scrieri alese (București, 1997); Din trecutul nostru (Chișinău, 1998); Din trecutul nostru (București, 2001); Iubire (București-Chișinău,2003); România pitorească (București, 2006).