Cărți vechi și rare din colecția Bibliotecii „Ovidius”

Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. I (pag. 52 - 54) de Iuliu A. Zanne,  București, 1885

NOPTE

1. Face noptea dzi și dziua nopte (P. Ispirescu).

Se dzice de acel cari, ducend o viață destrăbălată, petrec noptea și dziua se odihnesc.

2. Dziua fură/ noptea fură/ C'un ciolan de câne'n gură.

Se dzice de acel care negă chiar când îl prindzi cu mâna în sac.

3. Nu sciu noptea-i întunecosă ori poteca-i alunecosă, că înemerii la altă casă.

Se dzice ca pildă către acei cari prinși furând dzic că nu fură cu precugetare.

4. Lucru de nopte,el vede dziua și rîde.

Ne arată că noptea ne înșală (Golescu). Multe lucruri cari se pregătesc în taină și de la care așteptăm o mare isbândă adeseori au un sfîrșit miserabil.

5. Nopte cu sore nu s'a pomenit (Iord. Golescu).

Se dzice pentru cele peste fire împotriva.

6. Ține-te, Stane, că-i noptea mare.

Se dzice spre îndemn ca să luptăm cu putere.

7. Nu te prinde, Stane, că e noaptea mare.

Și se pot întempla la multe.

8. Mare e noptea, bun e Domnul (Iord. Golescu).

Se dzice spre mângâierea celor deznădejduiți.

9. Întru zadar te munceșci noptea dziua să o faci (Iord. Golescu).

Se dzice pentru cele peste putință.