Semne de carte și
biblioteci
Charles John Huffam
Dickens s-a născut în iarna lui 1812 în Portsmouth, ca fiu al
lui John și al Elizabethei Dickens. În 1822, familia sa se mută la Londra.
Primii ani ai vieții au fost unii foarte fericiți, petrecându-și timpul liber
în compania romanelor de aventuri. Familia sa făcea parte din nobilimea de
mijloc și i-a asigurat educația la o școală privată, dar totul avea să se
schimbe după ce tatăl său a pierdut o sumă mare de bani în distracții și
străduindu-se să-și mențină poziția socială, familia fiind trimisă la
închisoarea datornicilor.
La vârsta de 12 ani, Dickens este
destul de matur ca să muncească zece ore pe zi în fabrica de cremă de ghete
pentru șase șilingi pe săptămână. Cu acești bani trebuie să-și achite cazarea
și să încerce să-și ajute familia. După o perioadă de timp, situația familiei
se îmbunătățește în urma unei moșteniri venite din partea familiei tatălui.
Familia Dickens iese din închisoarea
săracilor, dar mama îl lasă pe Charles să lucreze în continuare la fabrica de
cremă de ghete. vor deveni teme majore ale operei sale.
Din 1827 a început să
lucreze ca funcționar într-un birou de avocatură, având șansa să ajungă avocat.
Nu i-a plăcut însă această profesie și după o scurtă perioadă de timp, în care
a lucrat ca stenograf la tribunal, a devenit ziarist, relatând dezbaterile
parlamentare și călătorind prin Anglia cu poștalionul, ca să scrie
despre campaniile electorale. Reportajele sale vor fi publicate sub titlul
„Schițe de Boz”, Boz fiind pseudonimul său literar. Va continua să
publice în ziare cea mai mare parte a vieții.
Prima sa povestire a fost publicată
în Monthly Magazine, în anul 1833, cu pseudonimul Boz.
Pe 2 aprilie 1836 se
căsătorește cu Catherine Hogarth, împreună cu care va avea zece copii. În
acest an acceptă un post de editor la Bentley's Miscellany, unde va
rămâne până în 1839.
În 1842, în timp ce vizita Statele
Unite, a incriminat sclavia. A investit o parte a drepturilor sale de autor
într-un ziar radical nou, Daily News. A devenit astfel editor și în primul
număr, în ianuarie 1846, a scris un articol în care pleda pentru educație,
libertate religioasă, egalitate în fața legii. Ziarul n-a avut succes și a
demisionat din funcția de editor.
În 1868 divorțează de soția
sa, dar aceasta va locui la Gad’s Hill până la moarte.Dickens
continuă să lucreze și să facă turnee de promovare a romanelor sale, iar
în 1868 face a doua călătorie în SUA, unde remarcă
schimbările survenite în urma Războiului. Revenit în Anglia,
deasemenea își continuă turneele în Scoția și Irlanda. În timpul unui astfel de
turneu suferă un prim infarct în anul 1869, după care urmează o
perioadă de odihnă. Deși la început au fost fericiți, Catherine era acum
obosită și nu-i mai putea oferi lui Dickens energia de care avea nevoie.
Primele semne de insatisfacție apăruseră în 1855, când mersese să se
întâlnească cu prima lui iubire, Maria Beadnell, care era de asemenea
căsătorită.
Pe 9 iunie 1865, în timp ce se
întorcea din Franța, unde fusese să o vadă pe Ellen Ternan (o actriță pe
care o cunoscuse în 1857), Dickens este implicat într-un accident de cale
ferată. Singurul vagon de clasa întâi care rămâne pe șine este cel în care se
află Dickens, împreună cu Ellen și mama acesteia. Petrece un timp între viață
și moarte, până când vin ajutoare. Reușește să evite un posibil scandal, cauzat
de prezența Ellenei, dar incidentul lasă urmări grave în starea lui de spirit.
Ellen va continua să-i fie prietenă și, probabil, amantă, tot restul vieții.
Petrece mult timp în întâlniri cu
publicul cititor, unde citește din cele mai bune romane ale sale. Cel mai
cunoscut roman al lui Charles Dickens este “Marile speranțe” (1860).
Pe 2 decembrie 1867 are
prima întâlnire cu cititorii în Statele Unite, la New York. Aceste
întâlniri cer însă mult efort și vor contribui la deteriorarea stării lui de
sănătate. Se stinge din viață la 9 iunie 1870, în urma unui atac de cord. Este
înmormântat în Colțul poeților din Catedrala Westminster.
P.S. Din colecția bibliotecii:
Documentele postume ale Clubului Pickwick (București, 1961); Note din America
(București, 1963); Timpuri grele (București, 1964); Martin Chuzzlewit
(București, 1965); Schițele lui Boz (București, 1970);Marele speranțe
(București, 1973); David Copperfield (București, 1992); Poveste despre două
orașe (București, 1993); Oliwer Twist (London, 2010); Colind de Crăciun București,
2010).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu