-
Ai fost un copil cuminte, care se
ţinea doar de solfegii?
-
Tocmai, că nu. Mă ţineam doar de
năzbâtii. Pe mine trebuia să mă lege ca să stau acasă. Acest obicei, de a nu
sta într-un loc, de fapt, îl am şi acuma. Când eram mică, dădeam concerte la
poartă. Se strângeau diferiţi copii de prin vecini şi eu le făceam pomene,
scoţind totul din casa buneilor. Urma pedeapsa. Nici o zi nu scăpam fără
bătaie. Dar, o primeam pe bună dreptate, fiindcă, vă daţi seama, o meritam.
-
Se spune, că din cauza caracterului
tău de bătăuş, ţi-ai făcut probleme şi la colegiu?
-
Da, fiindcă am bătut un fecior de
deputat. Nu încăpeam de băiatul cela. Ne certam unde ne-am fi întâlnit, chiar
şi la lecţii. Acum îmi dau seama că de fapt era un fel de primă dragoste, pe
care o manifestam în felul meu. Într-o zi, pe când repetam dirijarea, tipul dă
peste mine şi, evident, izbucneşte conflictul. Spre nenorocul lui, aveam în
mână o carte groasă despre Bethoven. Bătaia ce i-am făcut-o a fost cruntă. A
urmat scandalul. Au venit părinţii. Până la urmă, tot partea pătimită a
încheiat pacea cu mine.
-
La bunei, când pleci, ce-ţi place să
faci?
-
Îmi ador bunelul şi mi-e mereu dor de
el. Când se întâmplă să-l vizitez, asist ca la un rit, când bunelul face
mâncare afară, la cotlon. Bucatele lui sunt cele mai delicioase. Şi-mi mai
place să mă joc cu ieduţii...
În imagine:
Nătălița și sora ei mai mică, Irina
(Din interviul lui Ion Borş cu vedeta, decembrie,
2002)
