Expoziţie virtuală de carte

Redescoperă. Citeşte.

 

    Colecţia “Biblioteca pentru toţi” le-a oferit cititorilor români vreme de o sută de ani capodoperele literaturii române şi universale, iar în 2009 s-a relansat cu gândul de a reedita titlurile clasice ale literaturii române. Îi vom reciti pe autorii ale căror opere ne-au însoţit viţa şi le vom lăsa de aici înainte moştenire celor dragi nouă, cărţile devenirii noastre şi ale devenirii lor.

 Barbu Eugen. Groapa. / Eugen Barbu ; pref. : Marian Popa. – Bucureşti, 2011. – 442 p. – ISBN 978-606-588-036-8

  Romanul “Groapa” apare în anul 1957, într-un context politic extraordinar de labil. Romanul a fost citat de critici ca o alegorie. Numind romanul “Groapa” autorul arată cititorului o groapă de moravuri. Eroii lui Barbu sunt nişte oameni naturali, neafectaţi de cultură, n-au maniere, dar au instinctele animalului sănătos şi normal. Ei există în lume cu propriile legi unde domină violenţa, sexul, puterea, crima. Citind romanul Groapa, imaginea pe care o avem în final e aceea a unei lumi ce –şi organizează drumul vieţii  prin infinitul indiferent, prin situaţii tragice, comice, absurde, sentimentale, romantice care ne sugerează ideea de “comedie umană”, o lume ce se scurge în canalul mizeriei omeneşti.  Romanul narează  viaţa mahalalei şi a hoţilor. Este un roman epic splendid.

 

 Delavrancea, Barbu. Hagi - Tudose. Nuvele şi schiţe. / Barbu Delavrancea ; pref. : Mihai Zamfir. – Bucureşti, 2011. – 314 p. –ISBN 978-606-600-581-4

   “Hagi-Tudose” este o dramatizare diluată a cunoscutei nuvele: comportând inevitabile lungimi, episoade parazitare şi personaje abia schiţate. Piesa are puterea reînvierii mahalalei bucureştene de simpatica arhaicitate. Nostalgia copilăriei şi decorul Barierei Vergului i-au oferit cele mai bune pagini unui Delavrancea ajuns la maturitate: din păcate la judecata finală, aceste pagini rămân destul de puţine, tragicomedie. Ca şi Caragiale în marile lui nuvele de ultima perioadă, Delavrancea descoperă un Bucureşti uitat, aproape legendar, în care personajul principal al povestirii capătă proporţii mitice. Este o operă cu personaje pitoreşti relatate într-o formă subtilă şi plăcută pentru lecturare.

Bogza, Geo. Ţări de piatră, de foc şi de pământ. / Geo Bogza ; pref. : Paul Cernat. – Bucureşti, 2011. – 293 p. – ISBN 978-606-600-592-0

    Incomod de la prima apariţie, Ţări de piatră, de foc şi de pământ are “şanse” să rămână incomod şi azi, de data asta pentru cei ce idealizează România interbelică.

Lor, atitudinea lui Bogza le va apărea “tendenţioasă”(dacă nu “bolşevică”, precum în anii  1930), răscumpărată doar de marea calitate literară a reportajelor. Un răspuns la asemenea acuze a oferit Bogza însuşi, într-un text programatic din 1934 (“Introducere în reportaj”) publicat în revista Cuvântul literar. Pentru tânărul şi subversivul reporter social, viaţa însuşi e “profund tendenţioasă”, iar scriitorul autentic – chemat să o redea ca atare: “Tot ce am scris în lume şi a durat mai multe de o zi are o tendinţă. Viaţa care curge în mijlocul nostru, impetuoasă ca un fluviu, sfârşeşte prin a demonstra că însăşi are o tendinţă”. Mediile care îl atrag sunt periferiile sordide, provinciile mizere şi subdezvoltate. Este un demascator al ipocriziei burgheze ce camuflează nedreptăţi strigătoare la cer.

Neagu, Fănuş. Frumoşii nebuni ai marilor oraşe. / Fănuş Neagu ; pref. : Răzvan Voncu. – Bucureşti, 2011. – 266 p. – ISBN 978-606-600-022-2

    Puţine titluri de roman au intrat în vocabularul omului obişnuit, aşa cum a făcut-o “Frumoşii nebuni ai marilor oraşe”.destinul acesta favorabil e cu atât mai surprinzător, cu cât, în mod evident, nu vorbim de o capodoperă, nici un roman de consum. Este un roman dificil, a cărui decodificare presupune o educaţie literară prealabilă, nu este o citire simpluţa pentru omul contemporan obişnuit cu un cod literar cât mai descifrabil.

“Frumoşii nebuni” cântă dragostea şi răzvrătirea. Adică viaţa. Este un roman reuşit, şi personajele sunt recunoscute. Radu Zăvoranu, bunăoară, este construit pornind de la modelul cântăreţului Dan Spătaru, Ed Valdara, iar Raminţki este un alter ego al autorului însuşi. Transformarea lor în “crai” nu a fost posibilă fără o spargere a limitelor realismului.

Preda, Marin. Intrusul. / Marin Preda : pref. : Răzvan Voncu. – Bucureşti, 2011. – 330 p. – ISBN 978-606-588-157-0

“Intrusul” este, într-un anumit sens un roman al înfrângerii regimului comunist. Nu de către democraţie sau de firava opoziţie internă, ci de către forţele obscure ale psihe-ei umane şi de către propria demagogie. Nici unul din personajele romanului nu se lasă transformat în vreun fel de către regim: surupăceanu devine doar electrician, nu şi comunist, Maria rămâne o femeie pe care discursul despre ”familia socialistă” n-o opreşte să-şi caute fericirea în afara cuplului. Paradoxul întregii opere este acela că învingători sunt numai învinşii, căci numai ei au puterea de a se ridica şi de a o lua de la capăt.

Blecher, Max. Întâmplări în realitate mediată. Vizuina luminată /Max Blecher : pref. : Doris Mironescu. – Bucureşti, 2011. – 255 p. – ISBN 978-973-124-687-1

    Romanul are o orientare tematică în romanul interbelic şi totodată are aceleaşi autenticităţi ca şi romanul psihologic. Carte a devenirii, romanul este construit pe tema identităţii şi prezintă experienţa şi drama unui personaj-narator în trecerea de la copilărie la adolescenţă, proces care evoluează prin descoperirea esenţelor ascunse ale lucrurilor, întâmplărilor şi oamenilor. Căutând să descifreze nişte realităţi concrete, eroul ajunge la o nouă interpretate a acestei realităţi: lumea exterioară există în modul în care el o percepe, anulând datele comune, banale ale realităţii obişnuite şi transformând-o într-o “irealitate imediată”, fantastică şi halucinantă, ilogică şi absurdă. Este o carte cu plonjări in lumea fantasmelor, visurilor împlinite şi neîmplinite...

Băieşu, Ion. Balanţa. / Ion Băieşu : pref. : Ion Chişu. – Bucureşti, 2011. – 295 p. – ISBN 978-973-124-652-9

    Romanul “Balanţa” este un roman de observaţie socială ce  redă perfect starea latentă a societăţii din perioada comunistă. Viziunea socială şi efectul continuu al mentalităţilor reziduale sunt prinse în unghiul de incidenţă a scriitorului, făcând ca diferenţele dintre tabloul social prezentat de Ion Băieşu în urmă cu aproape trei decenii şi cel contemporan să fie minime, dacă nu cumva cam şterse, rămânând în pofida trecutului actuale. În multe privinţe, acţiunea pare a se petrece în zilele noastre. Şocul trecerii de la comunism la societatea contemporană a dat naştere la nostalgii după vechiul sistem. Aşadar, în întregul său, romanul lui Băieşu confirmă simţul monstruos al scriitorului şi apartenenţa acestuia în familia spiritelor caragialiene.

Sadoveanu, Ion Marin. Sfârşit de veac în Bucureşti. / Ion Marin Sadoveanu : pref. : Ion Manolescu. – Bucureşti, 2011. – 409 p. – ISBN 978-606-600-709-2

    Romanul “Sfârşit de veac în Bucureşti” are un ritm bine marcat de scene în care conflictul e psihologic. Sunt scene de luptă, de duplicitate şi de strategie, conduse cu mână sigură, în care personajele îşi confruntă interesele, dar şi firea ascunsă. Maestrul de ceremonii este, fireşte Urmatescu, plin de vitalitate, neobosit, viclean, calculat, altruist şi crud totodată, pe care doar lucrurile neclare, ciudăţeniile, capriciile femeilor, nebunia şi moartea îl tulbură. Nu există, cum există în alte romane personaje pozitive ori negative. Nici aplecarea spre caricatură de la romancierii postbelici. Chiar şi nişte netrebnici sunt priviţi cu compasiune de autor. Este un roman plin de viaţă, cu bune şi cu rele, care merită de a fi lecturat.

Blandiana, Ana. Cele Patru anotimpuri. Proiecte de trecut. / Ana Blandiana : pref. : Vitalie Ciobanu. – Bucureşti, 2011. – 314 p. –ISBN 978-973-124-651-2

   Publicată în 1977, după ce a fost refuzată de către cenzură din cauza “tendinţelor sale antisociale”, “Cele patru anotimpuri” este primul volum de nuvele al prestigioasei scriitoare române Ana Blandiana. Autoarea recurge la fantastic pentru a denunţa, într-un mod indirect dimensiunea grotescă a existenţei într-un stat totalitar. Aceste nuvele aparţin atât literaturii fantastice, cât şi celei de testimoniu: narativa Blandianei combină tonul confesional al unui jurnal realist cu incursiunile imaginaţiei vizionare.

Este o fantezie frumoasă, clar şi pur exprimată. Este o reîncărcare cu viaţă, natură, vise şi fantezie. Dar avem nevoie de o astfel de magie în viaţa noastră. Citiţi-o cu plăcere!

 

Ţoiu, Constantin. Galeria cu viţa sălbatică. / Constantin Ţoiu : pref. : Nicoleta Sălcudeanu. – Bucureşti, 2011. – 426 p. - ISBN 978-973--124-460-0

    Constantin Ţoiu a atras atenţia publicului prin publicarea romanului “Galeria de viţă sălbatică” (1976) Este un roman care  înfăţişează cazul unui intelectual, al redactorului de editură, Chiril Merişor, fiul unui medic. El este exclus din partid în 1950, în timpul verificărilor, deoarece luase apărarea colegei sale, Estera Muson. Ea este convertită la catolicism, şi  nu-şi poate imagina alt paradis decât cel ceresc. Chiril fiind un om de bună credinţă este socotit un “idealist periculos” şi un individualist. Arestat apoi şi neizbutind să se justifice, Chiril se sinucide.

Romanul este o meditaţie cutremurătoare asupra destinului intelectualului din ani 50, un roman extrem de interesant, indiferent de vârstă. Este subtil, rafinat, fascinant. Citiţi-l şi romanul la sigur nu va lăsa indiferent.