Despre romanul Shogun, autor James Clavel
Citesc mult, pentru că îmi place şi foarte multe lecture potrivite gustului meu le-am găsit la biblioteca din sectorul Centru, biblioteca “Ovidius”. De fiecare data amabile şi drăguţe bibliotecarele ştiindu-mi preferinţele mi-au propus romane care mi-au plăcut mult. Ultima dată m-am oprit asupra celor două volume din Shogun pe care mi le-a propus bibliotecara de la oficiul împrumut. Trebuie să recunosc, am uitat despre lumea înconjurătoare şi le-am devorat într-un termen record. Şi acum la sfârşit îmi spun că a meritat, a fost senzaţional. Cartea este foarte indicată celor care vor să afle tainele lumii japoneze din preajma anului 1600 şi mai multe detalii la ce, cum, cât, făceau oamenii pe atunci. Acţiunea se petrece cu câteva luni de marea bătălie de la Sekidahara. Povestea e foarte frumos dată, cu multe amănunte, imagini şi portrete frumos reliefate, şi bineînţeles apare şi nelipsita poveste de dragoste. Chiar dacă este una mai aparte, că doar vorbim despre Japonia de acum 400 de ani. Eu am rămas uimit de diferenţa mare între Japonia şi Anglia de atunci. Se face la un moment dat şi o astfel de paralelă. Nu spun mai mult pentru că după, povestea îşi va pierde din izul enigmatic.
Pe de altă parte nu este genul
de roman care să mărească treptat nota de suspans, până la finalizarea
povestii. Poate puţin pe ultimele 100 de pagini. Povestea e detaliată şi
romanul este foarte simpatic. Citesc mult, pentru că îmi place şi foarte multe lecture potrivite gustului meu le-am găsit la biblioteca din sectorul Centru, biblioteca “Ovidius”. De fiecare data amabile şi drăguţe bibliotecarele ştiindu-mi preferinţele mi-au propus romane care mi-au plăcut mult. Ultima dată m-am oprit asupra celor două volume din Shogun pe care mi le-a propus bibliotecara de la oficiul împrumut. Trebuie să recunosc, am uitat despre lumea înconjurătoare şi le-am devorat într-un termen record. Şi acum la sfârşit îmi spun că a meritat, a fost senzaţional. Cartea este foarte indicată celor care vor să afle tainele lumii japoneze din preajma anului 1600 şi mai multe detalii la ce, cum, cât, făceau oamenii pe atunci. Acţiunea se petrece cu câteva luni de marea bătălie de la Sekidahara. Povestea e foarte frumos dată, cu multe amănunte, imagini şi portrete frumos reliefate, şi bineînţeles apare şi nelipsita poveste de dragoste. Chiar dacă este una mai aparte, că doar vorbim despre Japonia de acum 400 de ani. Eu am rămas uimit de diferenţa mare între Japonia şi Anglia de atunci. Se face la un moment dat şi o astfel de paralelă. Nu spun mai mult pentru că după, povestea îşi va pierde din izul enigmatic.
Vă recomand să-l citiţi şi vă
aştept părerile voastre.
Alexandru Cojoharenco,
student Universitatea Politehnică,
anul III
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu