Subiectul acesteia este axată pe un tânăr atrăgător, de o frumuseţe nemaiîntâlnită – Dorian Gray, a cărui existenţă „evoluează” de la cea a unui băiat timid, fără pre multe cunoştinţe despre viaţă la cea a unui adult fără inhibiţii, pentru care plăcerea contează cel mai mult, ceea ce-l determină să ducă o viaţă liberă, lipsită de interdicţii şi chiar aş putea spune desfrânată. Acesta reuşeşte să-şi menţină tinereţea şi frumuseţea până la o vârstă destul de înaintată, fără ca trecerea timpului să-i afecteze chipul frumos şi fizicul atrăgător, în timp ce anii şi tot răul făcut altora se răsfrânge din plin asupra portretului acestuia, realizat de amicul său pictor(pe care, într-un sfârşit îl omoară), portret care înfăţişează cel mai hidos chip văzut vreodată. În cele din urmă, Dorian moare, devenind un bătrân în toată regula, în timp ce portretul „reînvie” înfăţişarea de altădată a tânărului Dorian Gray.
De ce mi-a plăcut anume această lucrare?
În primul rând, pentru că are o tentă psihologică, arătând cum unii pot influenţa asupra altora, cum manipularea deseori devine un mijloc prin care anumiţi oameni obţin ceea ce-şi doresc.
În al doilea rând, pentru că această lucrare, mai mult decât oricare alta atestă necesitatea ca fiecare din noi să-şi asume responsabilitatea pentru acţiunile comise şi să acţioneze nu doar pentru propria bunăstare. Să realizăm faptul că nu suntem singuri pe lume şi acţiunile noastre ne pot afecta, atât pe noi, cât şi pe alţii.
De asemenea mi-a plăcut ideea portretului, care pentru mine se asociază cu sufletul – adevărata „faţă” a omului poate chiar cu conştiinţa. Astfel, în ciuda aspectului plăcut sau mai puţin plăcut, portretul nevăzut – sufletul sau conştiinţa este ceea ce arată cu adevărat cine este fiecare.
Într-un final, cartea „Portretul lui Dorian Gray” mi-a lăsat impresii puternice, care m-au determinat să scriu anume despre această carte.
Stratan Natalia, studentă Universitatea Tehnică din Moldova
Cititor fidel Biblioteca Ovidius
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu