Impresiile pe care mi le-a lăsat The Hornbeam Tree
Odată cu începutul verii elevii şi studenţii capătă libertatea de a colinda rafturile bibliotecilor în căutarea lecturilor care să coincidă cu preferinţele şi concepţiile lor, fără de a fi nevoiţi de a le alege sau cel puţin de a le da întâietate celor mai apropiate programei şcolare. Eu nu constitui o excepţie din această realitate caracteristică nouă, celor ce încă descoperim lumea din adăpostul pe care îl oferă băncile şcolare.
Ca şi mulţi alţii în această vară am trecut de la paginile unei cărţi la alta, acestea deosebindu-se după gen, motive, stil, simbolism etc. Cartea care îmi invadează mintea atunci când mă gândesc la cele citite în această vară a fost o adevărată surpriză pentru mine. Când am început să citesc cartea The Hornbeam Tree de Susan Lewis mă aşteptam la o lectură plăcută şi uşoară, însă nici în gând nu mi-a trecut că ar putea să mă captiveze într-atât încât să întâlnesc zorii tot cu ea în mâină după o noapte de nesomn. Mi-a plăcut în primul rând atmosfera pe care a creat-o autoarea, deşi aventura, suspansul şi chiar drama nu au lipsit, iar pe alocuri luptele politice dintre ţări mult prea fantastică după părerea mea, felul în care autoarea a introdus personajele, treptat şi cu măiestrie, precum şi felul în care evoluau relaţiile dintre acestea, a menţinut un oarecare simţ al realităţii.
Eroii acestui roman sunt mai mulţi jurnalişti care îşi duc viaţa pe cât de liniştit îi lasă meseria s-o facă. Traiul lor zilnic este deranjat de o descoperire şocantă care urmează să schimbe vieţile a milioane de oameni. Uniţi care prin legăturile familiale care prin cele de prietenie sau dragoste, ei ajung să se ajute reciproc pentru a da în vileag jocurile politice murdare de care societatea lor a fost ţinută în întuneric. În acest răstimp însă ei continuă de a-şi rezolva problemele personale, de a comite greşeli şi de a căuta răspunsuri la întrebările care îi chinuiau.
Deşi nu îndrăznesc de a-i oferi acestei cărţi titlul de cea mai bună carte pe care am citit-o vreodată, ea mi-a lăsat impresii plăcute care mă fac să afirm fără reţinere că mi-ar plăcea s-o recitesc cândva şi să compar impresiile de acum cu cele pe care le voi avea atunci. Totuşi sunt sigură că voi întoarce pagină după pagină, cu aceaşi curiozitate, pe care am avut-o şi în această vară.
Cristina Voroneanu, cititor fidel al Bibliotecii Ovidius
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu